1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Este PSD reformabil?

Horaţiu Pepine11 ianuarie 2005

Organizaţiile din Transilvania şi Banat ale PSD s-au pronunţat pentru reformarea profundă a organizaţiei şi au respins ideea revenirii lui Ion Iliescu la cîrma partidului. În schimb, fostul preşedinte a evitat orice polemică, declarînd că este nevoie de ragaz şi reflecţie înaintea momentului hotărîtor care va fi Congresul partidului.

https://p.dw.com/p/B35k
Imagine: DW

O prima iniţiativă reformistă în PSD a apărut în Transilvania, acolo unde Ioan Rus mai avusese o tentativă puţin înainte de alegeri. După eşecul în alegerile locale, el a cerut descentralizarea partidului, întrucît în opinia sa, social-democraţii clujeni au plătit pentru greşelile şi imaginea proastă a unui oprişan de la Vrancea. Iniţiativa lui Rus a fost înăbuşită repede întrucît veneau alegerile generale şi partidul nu dorea să rişte cutremure interne. Acum însă a sosit, se pare, momentul potrivit. 14 lideri de organizaţii judeţene s-au reunit şi au adoptata un document care cere o mai mare putere de decizie pentru filialele locale în detrimentul Centrului. În opinia acestor politicienii, alegerile au fost pierdute din cauză că Centrul a luat decizii greşite în pofida avertismentelor formulate în filiale. De asemenea, ei consideră că eşecul se datorează lui Ion Iliescu care l-a împiedicat pe Adrian Năstase să organizeze alegeri anticipate. Şi nu din patriotism, ci ca să-i submineze acestuia autoritatea în cadrul partidului. În documentul adoptat de adunare se mai spune că PSD “nu trebuie să vadă în Iliescu pe marele reformator”.


Totuşi ei nu au îndrăznit să meargă foarte departe şi să-l conteste integral pe Ion Iliescu. De aceea au înmuiat tonul spunînd că problema Congresului PSD va fi nu atît alegerea preşedintelui cît schimbarea statutului şi a stilului de conducere a partidului. E un fel de a spune: “iată, noi, adică politicienii din Provincie, am avut dreptate în atîtea şi atîtea rînduri, dar nu am fost ascultaţi. A sosit momentul să avem de aici înainte un cuvînt mai greu de spus”. Printre aceştia se află Ioan Rus, ca lider informal al grupului, Vasile Dîncu, Vasile Puşcas, Ilie Sîrbu şi alţii. Grupul ardelenilor pare să fie trupa de şoc a lui Adrian Năstase, întrucît, se mai spune în document, nu schimbarea lui Năstase ar trebui să fie problema Congresului. Aşadar apele se despart de uscat. Adrian Năstase atacă, încercînd să ia avans în faţa lui Iliescu, dar acesta încă nu a apucat încă să spună ce are de spus.

Văzută din afară lupta aceasta înainte de Congres pare lipsită de miza unei reforme reale a partidului. Cei 14 lideri ardeleni au introdus în rezoluţia lor şi cîteva probleme de fond: partidul reînnoit ar trebui, în opinia acestora, să renunţe la racolări de primari sau consilieri de la alte formaţiuni politice; să combată grupurile de interese, care direcţionează abuziv resursele locale; să schimbe comportamentul abuziv faţă de media sau societatea civilă a unor lideri locali PSD”. Aceste îndemnuri sună încurajator pentru societatea mare românească, dar atîta timp cît acest grup de reformatori se aşează sub steagul lui Adrian Năstase orice şansă de reformă este pierdută. Dacă Ion Iliescu este vechiul comunist, Adrian Năstase este omul care s-a instalat, tutelar, pe deasupra reţelelor de corupţie, aşa cum reiese din stenogramele PSD. Pare de la sine înţeles că toţi liderii PSD implicaţi în susţinerea corupţiei ar trebui îndepărtaţi de la conducerea partidului.

Se vede că social-democraţii ardeleni au mers cu ideile lor reformiste doar pînă la jumătatea drumului.