Estul Ucrainei, după un referendum nelegitim

„Acaparare de teritoriu şi nu autodeterminare”, titra joi Frankfurter Allgemeine Zeitung, comentând un plebiscit în Crimeea pe care încă înainte de a avea loc analistul ziarului, Reinhard Müller, l-a calificat clar şi fără echivoc drept „o farsă. Iar comparaţia cu Kosovo nu ţine”.

În ziar citim: „La prima vedere nu există dubii. De ce să nu se poată alipi la Rusia o provincie precum Crimeea, care a mai aparţinut de Rusia, fiind anexată Ucrainei în 1954 dintr-un capriciu al fostului lider sovietic, Nikita Hruşciov, despre care se spune că ar fi fost, atunci, băut? Nu e valabil dreptul la autodeterminare şi pentru ruşii din Crimeea?...Ba e. Dar Rusia îl încalcă. Pentru că a rămas cantonantă în secolul al XIX-lea”...

În fapt, relevă ziarul din Frankfurt, majoritatea statelor continuă să interpreteze dreptul la autoderminare precum Franţa,”ca un drept al naţiunilor-stat” (nu al minorităţilor etnice). Franţa n-are de gând să le ofere niciodată corsicanilor dreptul la autodeterminare. Care nu echivalează, automat, cu un drept la secesiune, la un stat propriu, sau alipirarea la alt stat. Apoi, „nici OSCE nu plasează dreptul la autoderminare al popoarelor deasupra dreptului la integritate teritorială”.

În fine, cotidianul german demontează pretenţia Rusiei că provincia Kosovo ar furniza un precedent menit să legitimeze propria politică intervenţionistă, materializată inclusiv în Georgia, în 2008. Pentru că „la finele anilor 90 forul suprem al organizaţiei mondiale a recunoscut că albanezii din provincie se confruntau cu pericolul unui masacru. Consiliul de Securitate ceruse oprirea ostilităţilor din regiune şi recunoscuse că pacea este în pericol. NATO a intervenit abia apoi, fără un mandat explicit din partea Consilului de Securitate, din cauza blocajului rusesc exercitat din dreptul de veto al Moscovei.

În termeni similari văd lucrurile în majoritatea lor analiştii apuseni care comentau, luni, referendumul de duminică din Crimeea, pretinsul rezultat de 97 la sută din voturi în favoarea alipirii la Rusia a Crimeii şi reacţiile posibile ale SUA şi UE.

Care, după cum scrie Neue Zürcher Zeutung, „ameninţă Rusia cu sancţiuni”. Ziarul elveţian semnalează şi provocările ruseşti din estul Ucrainei. În speţă ocuparea, în cursul zilei de sâmbără, potrivit informaţiilor furnizate de Kiev a unui sat (ucrainean) situat la zece kilometri de graniţa Crimeii”.

„În estul Ucrainei se va hotărî dacă SUA şi Uniunea Europeană vor trebui să-şi înăsprească riposta”, scrie Landeszeitung din Lüneburg. Potrivit căruia Occidentul nu va putea să asiste pasiv la destabilizarea, în continuare, a unor teritorii astfel încât Rusia să se erijeze în protectorul conaţionalilor de la faţa locului şi să se lase chemată în ajutor. Deplasarea de graniţe de-a lungul frontierelor lingvistice ar fi Rubiconul”, a cărui traversare ar pune capăt inactivităţii apusene, consideră ziarul amintind de puternicile grupuri etnice ruseşti din republicile baltice.

Frankfurter Allgemeine nu crede că Moscova îşi va frâna poftele teritoriale. În ediţia sa de luni ziarul deplânge „incidentele puse la cale practic zilnic în estul ţării, un teritoriu supus de săptămâni în şir propagandei ruseşti conjurând violenţa şi anarhia în Ucraina”. În replică „la agresiunea rusească” ziarul cere „adoptarea rapidă de sancţiuni dure împotriva Moscovei” astfel încât „preţul reclamat lui Putin (pentru agresiunea lui) să fie cât mai piperat”.

Şi De Volkskrant de la Amsterdam consideră că vestul e dator Moscovei cu un răspuns tranşant. „Dar o asemenea replică e greu de dat de către un continent divizat, în chestiunea Rusiei, de-a lungul liniei despărţind noua de vechea Europă”. Cea dintâi, scrie ziarul, „se teme pentru securitatea ei, în vreme ce vechea Europă tremură de grija raporturilor comerciale. Or, din fericire, Angela Merkel pare să fi înţeles că miza pusă în joc în conflictul privind Ucraina e chiar ordinea europeană”.