Etica conduitei publice este nivelul zero

Receptivitatea pe care a manifestat-o joi ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, este o veste bună: "Voi redacta acum proiectul de act normativ şi îl voi înainte de îndată Guvernului pentru decizie. (...) O să decidem sub ce formă va fi acest proiect. (...) Sper să fie gata în această seară sau cel târziu mâine dimineaţă". El s-a referit la ordonanţa de urgenţă menită să aducă modificările solicitate de procurori la codul de procedură penală înainte de intrarea lui în vigoare la 1 februarie. DNA şi DIICOT semnalaseră că noua lege limitează posibiliatea anchetatorilor de a recurge la interceptarea convorbirilor ca mijloace de probă, iar raportul MCV din 22 februarie recomanda guvernului să ţină seama de aceste observaţii.

O altă veste bună este că nu mai trebuie căutaţi ”vinovaţii”, căci fostul ministru de justiţie, Cătălin Predoiu, şi-a asumat paternitatea codurilor cu mult curaj. Este remarcabil că, în ciuda presiunii mediatice şi politice, el a continuat să argumenteze în favoarea operei sale. Şi ar fi bine să spunem că, aşa numita eroare, nu este altceva decât produsul gândirii liberale pe care echipa care a redactat codurile a manifestat-o atât în materia penală cât şi în materia civilă (reducerea generală a pedepselor, a termenelor de prescripţie, dezincriminarea incestului, simplificarea procedurii de divorţ, etc). Faptul că aceste coduri au fost adoptate de Parlament şi promulgate de Preşedinte este indiciul faptului că politicienii români în marea lor parte nu au de fapt nicio doctrină şi că sunt pur şi simplu la dispoziţia grupurilor de experţi cooptaţi la un moment dat într-un proces de reformă. O dovadă în plus este eclectismul care caracterizează rapoartele elaborate la Cotroceni pe diferite teme mari ale societăţii.

Dar problema cea mai importantă acum este ca România să depăşească aceste dispute legate de integritate, eficacitate judiciară şi stat de drept care nu fac decât să cantoneze societatea într-un stadiu pre-politic. Etica administraţiei nu ar trebui să fie obiect de dispută politică. Etica conduitei publice este nivelul zero care, odată construit, permite unei societăţi să se dividă în opţiuni politice partizane.

Or câtă vreme unele grupări se legitimează prin lupta împotriva corupţiei şi altele pun obstacole legislative şi administrative, politica românească va rămâne într-un stadiu primitiv. Guvernul Ponta şi majoritatea politică trebuie să renunţe categoric la toate conivenţele cu cercuri şi persoane suspecte şi să-şi definească obiectivele politice dincolo de acest orizont. De fapt liderii USL ar trebui să înţeleagă adevărul simplu că Traian Băsescu nu poate fi învins cu adevărat decât din clipa în care subiectele care îl fac credibil devin nerelevante.

Astăzi premierul Victor Ponta mai cu seamă a ales o strategie ciudată : el caută să minimalizeze tema anticorupţie cu aerul că a depăşit demult acest stadiu, dar aşa cum se vede zi de zi acest lucru nu este adevărat. Crin Antonescu pare să facă mai mult în această privinţă, s-a delimitat mai clar în anumite situaţii, cum ar fi modificarea din decembrie a codului penal, dar continuă şi el pe un ton diferit să minimalizeze importanţa subiectului. Dar a spune că, teoretic, lupta împotriva corupţiei nu este un subiect politic, nu este destul. Este nevoie să se ajungă în stadiul în care ştirile despre arestări şi stenogramele convorbirilor interceptate, care fac astăzi materia cea mai importantă a presei, să pară triviale şi neinteresante.

Dar nu numai politica rămâne blocată la nivelul solului, în preliminariile oricărei cristalizări doctrinare, ci şi presa şi dezbaterea publică în ansamblu este ţinută într-un stadiu imatur în care orice altă temă este eclipsată de aceste subiecte elementare.

Receptivitatea pe care a manifestat-o în cele din urmă guvernul faţă de observaţiile procurorilor este o veste bună şi un bun început, dar fără o perseverenţă pe această cale, România va rămâne mereu într-un stadiu prepolitic, sfâşiindu-se în bătălii primitive.