Euro şi-a tras armură

Un fond permanent de criză pentru creditări de urgenţă şi sancţionarea naţiunilor ce provoacă deficite peste limitele convenite - acestea sunt principalele mecanisme de consolidare a pachetului de protecţie a monedei comunitare, pus pe masa de lucru a liderilor participanţi la Consiliul European de primăvară din Bruxelles şi acceptat de reprezentanţii la vârf ai zonei euro. Şi, împreună cu aceştia, o parte din ceilalţi lideri europeni s-au arătat interesaţi într-o coordonare aprofundată în domeniile financiar, economic şi al politicilor sociale.

"Avem, astfel, un pachet de ansamblu în opinia mea mult mai înzestrat. Timpul va demonstra dacă armura aceasta este şi potrivită. De acum ne trebuie voinţa politică de a folosi întregul arsenal pe care ni l-am pus în braţe", a comentat cancelarul federal Angela Merkel.

Portugaliei nu îi mai foloseşte, însă, pentru a depăşi actuala criză. Majoritatea europenilor sunt convinşi că Lisabona are nevoie de paraşuta de salvare.

În ce priveşte misiunea din Libia, după ce, într-o primă fază, preşedintele francez Nicolas Sarkozy a fost reticent la amplasarea ei sub comanda Alianţei Nord-Atlantice, liderii europeni au ajuns la un compromis: tehnic şi operativ, coordonarea o face NATO; politic, însă, decizia aparţine unei coaliţii tricefal conduse - Franţa, Marea Britanie şi Statele Unite. Sarkozy a explicat şi motivul pentru care a ţinut la poziţia sa: "Qatar şi Emiratele Arabe Unite nu pot fi absorbite în NATO. Aşa ceva nu merge, este contraproductiv. În plus, i-am face domnului Gaddafi o mare plăcere, dacă i-am vorbi despre NATO, nu despre coaliţie".

Cele două state din zona Golfului şi-au prezentat disponibilitatea la a susţine acţiunile militare împotriva regimului de la Tripoli.

În fine, la insistenţele cancelarului Merkel, statele europene au acceptat să instituie aşa numitul test de stress pentru cele 143 de centrale nucleare de pe teritoriul Uniunii. Atâta, doar, că examinările de siguranţă sunt facultative şi nu există nici o bază juridică prin care să fie impuse aceste controale - despre care nu se ştie nici măcar în ce vor consta, aşa cum nu se cunosc nici standardele ce vor califica sau nu instalaţiile inspectate. Politicile energetice sunt apanajele statelor şi acestea decid asupra unităţilor de măsură a riscului.

Autori: Christoph Hasselbach / Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz