Eurobondurile: lucrătura diavolului sau panaceul Uniunii?

De o parte sunt aşa-numitele state PIGS - Portugalia, Italia, Grecia şi Spania. De cealaltă, Germania, Austria, Olanda şi Finlanda. Pentru obligaţiunile zonei euro vor fi responsabile toate statele; de profitat vor profita însă mai ales cele îndatorate, ale căror datorii vor beneficia de dobânzi mai rezonabile. De cealaltă parte, Germania îşi pune gir propria bonitate - şi, prin urmare, va avea parte de dobânzi mai severe.

La München, institutul IFO estimează cheltuielile suplimentare anuale ale Germaniei la valori oscilând între un minim de 33 şi un maxim de 47 de miliarde de euro. E o eroare, comentează Gustav Horn, directorul Institutului pentru Macroeconomie şi Studii Conjuncturale, în opinia căruia, dimpotrivă, Germania a reuşit, în intervalul din urmă, mai ales ca urmare a crizei, să se împrumute mai ieftin decât oricând.

Nici şeful europarlamentarilor socialişti, germanul Martin Schulz, nu crede în cifrele horror avansate de alarmişti. Sigur, nimeni nu îţi oferă gratis cu dobândă zero dar soluţia aceasta "costă Germania oricum mult mai puţin decât o veşnică suplimentare a volumului monetar al paraşutei de salvare sau chiar decât un euro falimentat". Şi, completează Schulz, dobânzile ridicate ale statelor PIGS sunt şi rezultatul prelungitei lor singurătăţi în încercarea de a ieşi din criză. Altfel spus, politicianul sugerează că eurobondurile pot fi şi un simbol al unui viitor comun al statelor din zona euro. Părerea este împărtăşită şi de Bert Rürup, fostul preşedinte al Consiliului German al Experţilor Economici, în opinia căruia eurobondurile sunt pasul logic următor în procesul de integrare europeană.

Adversarii obligaţiunilor europene le catalogează drept "droguri dulci" - pentru că taie păcătoşilor pofta de a se îndrepta. Adică, taie elanul austerităţii, pentru că, până la urmă, de instituirea măsurilor drastice se ocupă nişte politicieni al căror principal obiectiv este realegerea. Eurobondurile nu fac decât să dea la o parte disciplina financiară pentru a face loc mecanismelor politice, afirmă Heribert Dieter de la Fundaţia pentru Economie şi Politică din Berlin. Or, aşa ceva a cam dat rateuri în trecut. Excepţiile se numesc Finlanda şi proaspăt venita în familia euro Estonia, singurele state care au respectat criteriile de convergenţă stabilite la nivel comunitar.

Autor: Zhang Danhong / Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident