Europa şi securitatea sa la ceasul responsabilizării

Nu este o noutate, însă de-abia în discursul de ieri al şefului Casei Albe au fost vehiculate cifre concrete referitoare la retragerea efectivelor din Europa, inclusiv din Germania. În actualul context global de securitate, noile baze americane se vor muta mai spre răsăritul Bătrânului Continent, probabil şi în România.

Europa ar trebui să înveţe să-şi asume propriile responsabilităţi de securitate. Măcar acum, după ce retragerea militarilor americani a devenit o certitudine. Ce înseamnă asta? Intensificarea cooperării militare, elaborarea unor strategii comune de dezvoltare şi, nu în ultimul rând, dezvoltarea industriei de armament.

Nu este o surpriză, retragerea americană. Ultima superputere în viaţă răspunde prin gestul său la provocările de securitate de astăzi şi de mâine. Provocări la care Europa reacţionează în continuare mult prea lent. Europenilor le lipseşte curajul pentru o colaborare mai intensă, de pe urma căreia să-şi poată asigura propria securitate şi stabilitatea imediatei sale vecinătăţi. Prea mulţi strategi europeni gândesc în parametri naţionali.

Există, în lucru, o forţă de reacţie rapidă, există o misiune de menţinere a păcii în Balcani, Eurofighter-ul se poate înălţa de la sol, după îndelungate negocieri, deşi naţiunile participante la program (Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie şi Spania) au reluat discuţiile contradictorii pe tema finanţării proiectului. Dar cum bugetul nu dă pe dinafară, cooperarea intereuropeană este cu atât mai dorită.

Dar chiar şi dacă se schimbă ceva, pentru încă multă vreme de acum înainte se preconizează dependenţa europeană de tehnologia militară americană. Aşa cum nici asumarea responsabilităţilor de securitate nu sunt întru totul dramatice. În fapt, trupele americane nu pleacă definitiv din Europa. Se mută în cazărmi mai micuţe, în răsăritul Europei, în Bulgaria, Polonia sau România.

Cum este primită retragerea în Germania? Berlinul ştia de la începutul anului despre intenţia Statelor Unite de a retrage diviziile de tancuri şi infanterie din Republica Federală. Cancelarul Gerhard Schröder şi ministrul Apărării Peter Struck înţeleg demersul american – în fond, Germania operează, la rândul ei, o restructurare a Bundeswehr-ului. Pe de altă parte, pe teritoriul federal vor rămâne pe mai departe militari americani. Nu doar pentru că retragerea începe în 2006 şi durează patru ani. În plus, unele baze (cum este Rammstein) vor fi extinse.

În anii ’90 a existat un prim val de retragere. Dintr-un sfert de milion de militari americani au rămas, în Germania, aproximativ 73.000 – însoţiţi de circa 100.000 de membri de familie şi 16.000 de funcţionari civili.

Bavaria, Baden Württemberg şi Hessa sunt landurile care vor suferi cel mai mult de pe urma anunţului Casei Albe. Pentru că cei aproape 200.000 de americani sunt un factor economic semnificativ – iar în jur de 80.000 de persoane îşi vor pierde locul de muncă odată cu închiderea bazelor militare. Nici aici nu este vorba despre cine ştie ce surpriză: autorităţile de land au fost şi ele invitate la negocierile germano-americane, atunci când s-a lansat discuţia.

Cât despre ceea ce se întâmplă dincolo de Ocean, preşedintele George W Bush nu a slăbit poziţia partenerilor săi internaţionali, lăsându-i descoperiţi. În schimb, a câştigat, cu anunţul de luni, capital electoral. Mai ales prin faptul că optimizând acţiunile militare îşi păstrează credibilitatea în campania antiteroristă. În plus, nu peste mult timp va putea opera cu fondurile astfel recuperate în alte planuri.