Europa are nevoie de ...un număr de telefon unic
17 ianuarie 2005
La puţin timp după ce, în anii 90, statele europene au înregistrat primele eşecuri în conflictul din Balcani, şefii comunităţii s-au văzut nevoiţi să accepte necesitatea unui ...număr de telefon comun. În 1999, Javier Solana a fost numit în funcţia de Înalt Reprezentat pentru Politică Externă şi de Securitate Comună în cadrul Secretariatului General al Uniunii Europene. Solana ştie însă că, spre deosebire de Statele Unite, Uniunea de pe bătrânul continent este alcătuită din ţări suverane, care nu vor avea niciodată o voce unică.
”Nu vom fi un singur stat. Vom fi doar o organizaţie cu instituţii complicate, în care 25 de state vor stabili linii politice externe şi de securitate proprii, mai ales în situaţii de război”, afirma nu cu mult timp în urmă Solana.
China, India, Rusia şi restul zonelor importante ale lumii rămân în contact cu comunitatea la cel mai înalt nivel. Aşa numita politică de vecinătate cu statele din răsăritul continentului şi cu cele din zona Mării Mediterane, este des îmbogăţită de tratate comerciale şi de dialoguri politice, menite a-i apropia pe vecini de deciziile comunitare. Imaginea gigantului economic reprezentat de Uniunea Europeană este susţinută şi de generozitatea financiară: după Japonia, bugetul comunitar alocă cele mai mari sume pentru ajutoarea statelor sărace. Sumele sunt mult mai mari decât cele promise de Statele Unite ale Americii.
Comisarul european pentru relaţii externe, Benita Ferrero-Waldner, afirmă însă că Uniunea Europeană nu intenţionează să oblige nici un stat şi nici o regiune din lume la succes. Cuvântul ei de bază este: ”cooperare”.
”Vreau să menţionez că parteneriatul nu poate avea loc decât prin voinţa proprie a statelor vizate. Ţărilor le revine în exclusivitate decizia finală. Şi cu cât se vor angaja mai mult pe acest drum, cu atât vor primi mai mult”, atrage atenţia responsabilul european pentru relaţii externe Benita Ferrero-Waldner.
Înainte şi după războiul din Irak, Europa a prezentat o imagine divizată între cei care au susţinut conflictul şi cei care au condamnat intrevenţia armată a americanilor. După neînţelegerile din comunitate iscate de războiul din Irak, responsabilii europeni par mai dispuşi să contribuie la politica externă şi de securitate comună. Timpul nu mai are răbdare, spune şeful diplomaţiei germane, Joschka Fischer.
”Când privesc la regiunile de criză, îmi dau seamă că noi, europenii, trebuia să ne fi făcut de mult temele. Numai aşa am putea interveni eficient în combaterea conflictelor din întreaga lume. În fond este vorba despre siguranţa noastră, despre viitorul nostru”, este convins Joschka Fischer.
După intrarea în vigoare a Constituţiei Europene, foarte probabil în 2007, Javier Solana va deveni primul ministru de externe al Uniunii Europene. Atunci Comunitatea va avea cu siguranţă un număr de telefon unic. Dar competenţele lui Solana vor rămâne în continuare sub cele ale miniştrilor de externe din fiecare stat membru al Uniunii Europene.