Europa - cei mari sau cei mulţi?
17 septembrie 2010
Schimbul de replici dintre comisarul european pentru Justiţie, Viviane Reding, şi oficialităţile franceze pe tema romilor a atins un ton greu deranjant. Şi dacă Reding a făcut un pas îndărăt, retractând comparaţia cu deportările din cel de-al dopilea Război Mondial, esenţa disputei merge mai departe: a expulzat Franţa un grup pe criterii etnice şi, prin asta, a încălcat dreptul european?
În dosul acestei chestiuni, ce ţine de justiţie, se ascunde, în fapt, o bătălie politică: lupta pentru putere dintre Comisia Europeană şi - în cazul de faţă Franţa - unul dintre statele membre. S-a mers atât de departe încât disputa a vizat însuşi rolul de "paznic al tratatelor europene". Iar ea, Franţa, o ţară atât de "mare", nu-şi poate permite să fie luată la rost.
Cum ar veni, şi cum bine se poate observa de la o poştă, Comisiei Europene îi revine, de acum, sarcina de a obliga doar statele mici să respecte legislaţia europeană.
Ce cuib de viespi s-a zgâlţâit!
La cum a răbufnit roiul, ceea ce pare nou a stat, de fapt, multă vreme ascuns sub preş.
Cât despre temele summitului de la Bruxelles: diferenţele de opinie dintre statele membre în chestiuni cum sunt Pactul de Stabilitate sau relaţia cu (de exemplu) China sunt semnificative; interesele diferă, uneori radical. Europa nu ştie să-şi negocieze intern compromisurile fără de care prezenţa pe scena internaţională îi este derizorie. Şi, cât timp nu va învăţa să-şi găsească unitatea, va fi un actor global prea puţin relevant.
Iar dacă disputele dintre membrii nu erau suficiente, Europei îi mai lipsea o naţiune - sau mai multe, chiar - revendicându-şi dreptul de a pune la îndoială nu acţiunile, ci rolul Comisiei Europene.
Bătrânul Continent a pornit, astfel, pe drumul ideal spre propriul trecut, un trecut al celor puternici şi nu al celor mulţi. Din nefericire, cei mari şi puternici nu au ajuns, nici măcar în Europa secolului al 21-lea, un etalon.
Autor: Christoph Hasselbach / CŞ
Redactor: Ovidiu Suciu