#MeToo este doar începutul

Donald Trump a vrut să posteze pe Tweeter de Moş Nicolae înaintea celor de la CNN. Dar, când a accesat pagina, a constatat uimit că femeile victime ale campaniei #MeToo ocupaseră deja coperţile celor mai importante reviste. Aceste femei cu  paltoane negre au fost încununate cu titlul "Person of the Year" şi l-au învins pe Trump. Nu e de mirare că Time este în criză, a gândit, probabil, Donald Trump. Când fraţii Koch, doi bărbaţi cu calităţi de lider ca şi el, vor prelua publicaţia, atunci Trump va redeveni "Person of the Year". El este doar cel care a putut proclama Ierusalimul drept capitală a Israelului. Cum să nu învingă el câteva femei care nu au pot accepta cu umor nişte atingeri mai puţin decente?

Cam aşa, dragi cititori, gândesc liderii care au au respins mişcarea #MeToo. Pe copertă tronează acum femei care şi-au adjudecat pur şi simplu puterea. Pentru bărbaţi trebuie să fie insuportabil. #MeToo este un apel colectiv care le eliberează pe victime de povara rolului nedorit. Atitudinea nu mai este de genul: "Săraca! Să vedem ce preţ va plăti", ci mai degrabă: "Puternică această femeie. Şi el aşa un ticălos."

Mişcarea #MeToo trebuie să se dezvolte

Oamenii trebuie mai întâi să se afunde în întuneric, pentru ca apoi să aibă puterea de a se ridica pentru a căuta lumina. Era Trump este una întunecată. Un super-bogătaş care, în ciuda unor declaraţii de genul "Grab them by their pussy", a ajuns preşedintele unui stat în care, ca aproape peste tot în lume, femeile sunt uşor majoritare. Victoria lui democrată reprezintă cea mai recentă umilire a femeilor. 

De când există #MeToo îmi amintesc de un film al faimosului filozof din Slovenia Slavoj Zizek. El stă pe un pod în Ljubliana şi se lansează în afirmaţii de genul: "Aici, în dreapta, este vestul. Iar în stânga sunt Balcanii. Unde este diferenţa? În vest femeile sunt bătute şi nu le place. În Balcani femeile sunt bătute şi le place." Aşa de simplu pot fi suprimate clişeele.

Ce reprezintă #MeToo pentru femeile din Europa de sud-est? Ce reprezintă mişcarea pentru femeile al căror corp devine deseori marfă? Traficul de fiinţe umane nu este încă parte din #MeToo. #MeToo trebuie să se dezvolte. Dar ceea ce tocmai se întâmplă devenise de mult o necesitate, care are nevoie de o schimbare de mentalitate. În gândirea femeilor din Calcutta ca şi a celor din fosta Iugoslavie."Războiul din Balcani" reprezintă conflictul care ar trebui să rămână în memoria colectivă şi din cauza abuzurilor sexuale asupra femeilor şi mamelor. #MeToo trebuie să vrea mai mult pentru a avea succes, trebuie să reprezinte mai mult decât actriţele frumoase şi curajoase care să se ridice împotriva bărbaţilor puternici, reuşind prin celebritatea şi prin aspectul lor să câştige empatie. De fapt trebuie vizată demnitatea fiecărei femei.

Prizoneri ai clişeelor

În Europa de sud-est, imaginea femeii este prinsă încă în faza "Wonder Woman" sau se ghidează după principiul "poţi avea totul": corp de vis, partener ideal, carieră, copil. Industria pop este plină de "femei-turbo", pentru că ele se vând cel mai bine. Ele corespund clişeelor de "femeie adorată". Ce s-ar întâmpla dacă aceste femei ar începe să proclame #MeToo? Ar fi societatea pregătită să accepte o vedetă care atacă dominanţa masculină? Mulţi cred că ţările sudice nu sunt încă "atât de departe", că acolo domină încă prea mult modelul macho.

Dar răspunsul nu este atât de simplu. Pentru că şi Germania, cel mai puternic şi mai bogat stat din Europa, nu este încă "atât de departe". În ciuda discuţiilor intense despre #MeToo, în Germania nu a fost arătat cu degetul niciun "agresor". Niciun sistem masculin de dominanţă putere-bani nu au fost afectat în vreun fel. 

Este însă oarecum ciudat. Cu o zi înainte ca revista Time să încununeze mişcarea #MeToo, OECD publica date referitoare la nivelul pensiilor. Cine este la coada listei în privinţa egalităţii între sexe? Germania. Nicăieri în lume femeile nu sunt atât de discriminate în raport cu bărbaţii. Mamele singure sunt cele mai afectate de sărăcie - spre suferinţa micuţilor.

Revenind la Zizek, am putea adapta pentru a spune că în vest bărbatul nu bate femeia, ci o domină pur şi simplu. Financiar. Pentru că rămâne dependentă de el. Dar femeia nu se poate baza pe pensia soţului pentru că modelul nu funcţionează mai mult de două decenii. Atunci copii pleacă din casa părintească, iar soţul pleacă şi el la o femeie mai tânără. Modelul de parteneriat german continuă să fie influenţat de imaginile postbelice. Femeila la cratiţă faţă în faţă cu femeia de carieră.

Schimbarea raporturilor de putere

Candidatul la preşedinţie Trump a prezentat cel mai bine situaţia: atingerea zonelor intime ale femeilor reprezintă instrumentul prin care cei puternici îşi pecetluiesc dominanţa. În replică, femeile din #MeToo privesc fără teamă de pe coperta revistei spunând parcă: "Am vorbit şi vom vorbi." Poate vom ajunge să trăim ziua în care bărbaţii îşi vor înfrâna pornirile sexuale, manifestate în public, de teama că se vor întoarce ca un bumerang asupra lor. Şi nu asupra victimelor.

Schimbarea raporturilor de putere reprezintă o şansă. O şansă, tocmai pentru că vremurile sunt atât de întunecate. Pentru că, în vremuri în care autoritatea câştigă, femeile iau cuvântul şi afirmă că "a-ţi arăta durerea reprezintă putere".  Din această putere s-ar naşte o mişcare în care să se înroleze şi bărbaţii care respectă femeile. Nu este o luptă "împotriva bărbatului". Este o luptă "împotriva puterii". Pe un front a învins deja cel mai slab. Ar fi bine ca frontul să se extindă acum spre vest. Spre est. Pentru a le arăta celor autoritari că există limite şi pentru ei.

Jagoda Marinic este o scriitoare, dramaturgă și jurnalistă germano-croată. S-a născut la Waiblingen, părinții ei fiind croați imigranți. În prezent locuiește la Heidelberg. În cartea "Made in Germany - Ce e german în Germania?" abordează subiectul identității Germaniei ca țară de imigrație.

Autor: Jagoda Marinic /A.K.