Europa, Turcia şi Iranul

Consfătuirile vor dura două zile şi vor aborda iniţial mai buna coordonare a muncii oficialilor care se ocupă de acordarea ajutoarelor de dezvoltare. Demnitarii europeni dezbat şi chestiunea elaborării unui program menit să ofere ţărilor în curs de dezvoltare stimuli spre a introduce anumite reforme. Foarte multă atenţie se va acorda întîlnirii de azi, din cursul după-amiezii, a celor 25 cu ministrul turc de externe Abdulah Guel. Şeful diplomaţiei turce va discuta cu omologii săi europeni chestiunea negocierilor de aderare a Turciei la UE, care se anunţă extrem de dificile, între altele din cauza perpetuării conflictului turco-cipriot.

Relaţiile dintre UE şi Turcia sunt pe moment mai reci decît oricînd. La un an dela debutul oficial al negocierilor de aderare cu Ankara, aceste raporturi scîrţîie din toate încheieturile. In tot acest răstimp, negociatorii celor două părţi n-au reuşit să prindă nici măcar o scurtă pauză spre a clarifica în linişte chestiuni concrete. Comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, s–a arătat convins că, pentru această stare de lucruri responsabilitatea o poartă în special Ankara. Deşi Rehn trece drept o personalitate calmă, care nu tinde în genere să aibă ieşiri pasionale, răbdarea sa pare să se fi epuizat. "Aşteptăm din partea Turciei să facă progrese serioase pe calea transpunerii de reforme politice şi a respectării principiilor statului de drept. Aceste progrese ar înlesni tratativele", a adăugat Rehn.

Or, conform europenilor, s-a produs contrariul. Executivul de la Ankara a adoptat legi antiteroriste care contravin în mare măsură opţiunilor statelor europene. Şi tratamentul aplicat minorităţilor din Turcia s-a deteriorat, în loc să se amelioreze. In fine, un măr al discordiei rămîne refuzul Turciei de a-şi respecta angajemtnele asumate pe plan internaţional.

Cînd s-au inaugurat negocierile de aderare guvernul islamist Erdogan a promis să redeschidă porturile şi aeroporturile Turciei pentru navele şi avioanele cipriote. Deşi tratativele au debutat acum un an, nu s-a întîmplat însă nimic. Ciprul a început să ameninţe că va bloca negocierile de aderare, fără să contribuie însă defel la detensionarea situaţiei. La rîndul ei UE poate suspenda aceste negocieri, dacă Ankara continuă, pînă la sfîrşitul anului, să nu-şi respecte propriile promisiuni.

Iată motivul pentru care Olli Rehn îşi reiterează frecvent metaforica reprezentare a actualei crize a relaţiilor bilaterale. Potrivit comisarului pentru extindere, Turcia şi UE se comportă ca două accelerate care se năpustesc în mare viteză unul spre celalălat. Spre a se evita totuşi coliziunea europenii vor să-i acorde azi o ultimă şansă şefului diplomaţiei de la Ankara, Abdulah Guel.

In fine, altă chestiune extrem de sensibilă afaltă pe agenda miniştrilor de externe europeni este litigiul nuclear cu Iranul. In ultimele săptămîni coordonatorul diplomatic şi militar al UE, Javier Solana, a continuat să se străduiască din răsputeri să perpetueze eforturile, depuse în zadar, ani la rînd, de Germania, Franţa şi Marea Britanie, de a convinge regimul de la Teheran să-şi abandoneze stilul confrontaţionist. Solana n-a obţinut însă nici el, vreun rezultat. Ceea ce pentru el constituie şi un eşec personal, devreme ce la ultima reuniune a miniştrilor de externe europeni se hazardase să anunţe "că, în opinia lui", s-ar "fi făcut progrese". Declaraţia lui Solana fusese făcută acum o lună. Timp în care nu s-a înregistrat nici cel mai mic progres. Următorul pas logic ar fi să se pună capăt acestor discuţii inutile. Ceea ce însă, nu se va întîmpla. In Luxemburg europenii vor afirma că poarta negocierilor rămîne deschisă. Incît, în aceast privinţă, nu se va schimba nimic.