Europa în faţa unor decizii grele

Întrucât divergenţele dintre liderii europeni n-au dispărut defel, un nou summit, programat să se deruleze în ziua de miercuri, 26 octombrie, ar urma să aducă mult aşteptatele decizii finale.

În deschiderea summitului duminical, Herman von Rompuy, preşedintele Consiliului European a pus degetul pe rană, afirmând că „Europa se confruntă, pe plan economic, cu deficite foarte grave” şi va trebuie să adopte poate cele mai importante decizii luate vreodată pentru a aplana criza financiară.

Declaraţia liderului Uniunii Europene nu reprezintă pentru nimeni o noutate, şi cu atât mai puţin pentru pieţele financiare, a căror nervozitate a atins asemenea cote, încât nu puţini politicieni, panicaţi la rândul lor de posibila reacţie a burselor la prelungirea incertitudinilor au cerut participanţilor la summit să se grăbească.

Dar ce vor bursele? Şi ce vor liderii politici, din SUA şi America Latină, în apus şi până în statele Extremului Orient, la răsărit? Atât pieţele cât şi liderii statelor din grupul G-20 care se vor întâlni la începutul lui noiembrie aşteaptă din partea şefilor de state şi guverne europene adoptarea unui amplu pachet de măsuri concrete, în stare să anihileze actuala criză.

Urgenţa e mare. Întrucât, ceea ce a debutat ca o destabilizare vremelnică a Greciei, un stat aparent lesne redresabil, ameninţă mai nou să afecteze „economiile tuturor statelor europene, inclusiv pe cea a Regatului Unit”, după cum a declarat, vădit alarmat, premierul britanic David Cameron.

Or, demersurile aşteptate de la liderii europeni vor implica şi măsuri care nu vor fi defel pe placul burselor. Ele reclamă deopotrivă stabilizarea Greciei, ceea ce va presupune ştergerea unei părţi substanţiale ( de peste 50 la sută) a datoriilor elene, şi considerabila mărire a fondului de stabilitate financiară.

De această amplificare a fondului de salvare depinde esenţial ferirea Spaniei şi Italiei de-o cădere în faza incurabilă, fatală, a crizei datoriilor.

Or, şi în această privinţă persistă mari neînţelegeri între liderii europeni şi, nu în ultimul rând, între cei cheie, de la Paris şi Berlin, care alcătuiesc în prezent duumviratul Europei. Franţa ar dori să încalce tratatele europene şi să transforme fondul financiar într-un soi de bancă, în stare să se aprovizioneze cu mijloace financiare din visteria Băncii centrale Europene.

Berlinul s-a opus până acum acestor planuri franceze. Dar presiunea internaţională exercitată asupra executivului de la Berlin, criticat chiar şi de şeful zonei euro, Jean-Claude Juncker, pentru prezumtivul caracter lent şi greoi al mecanismului de adoptare a deciziilor germane, a atins cote fără precedent.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident