Evreii din Polonia

E vorba de o clădire cu o arhitectură impresionantă, care are menirea de a prezenta milenara istorie a evreilor din Polonia. Ideea creării acestei instituţii i-a aparţinut fostului director al muzeului evreiesc din Washington, Şaike Weinberg, un israelian născut în Polonia. La inaugurarea şantierului a participat şi preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski.

„Resimt azi, aici o satisfacţie imensă. Satisfacţie, pentru că o idee frumoasă, dar greu de transpus va fi într-adevăr realizată. Au fost timpuri şi bune şi rele, timpuri de toate felurile. Dar nu poate pluti nici o îndoială asupra faptului că istoria evreilor constituie o parte a istoriei ţării mele”, a declarat preşedintele Poloniei cu prilejul a punerii pietrei de temelie a muzeului evreiesc de la Varşovia.

Documentul de înfiinţare a muzeului a fost zidit în cursul ceremoniei oficiale de inaugurare la temelia noii construcţii din inima capitalei poloneze.

Clădirea se va ridica într-un loc doldora de istorie. Aici s-a situat unul din vechiile cartiere evreieşti ale Varşoviei. Naziştii l-au transformat în ghetou şi au înghesuit cu forţa în perimetrul său restrîns nu mai puţin de jumătate de milion din cele 3 milioane de evrei polonezi.

La cîteva sute de metri de şantierul noului muzeu se situează faimosul „Umschlagplatz”, piaţa, în care criminalii nazişti au adunat rînd pe rînd sute de mii de civili, cu tot cu femei, copii şi bătrîni, spre a-i expedia în lagărele de exterminare de la Treblinka, Sobibor sau Auschwitz.

În dreptul muzeului se află monumentul închinat eroilor revoltei din ghetoul Varşoviei, care cu mijloace improvizate, de tot rudimentare, au ţinut piept blindatelor trupelor SS timp de 3 săptămîni, înainte ca naziştii să radă întregul cartier de pe faţa pămîntului.

Dar muzeul pentru istoria evreilor polonezi nu e destinat să devină un nou memorial al Holocaustului. Conform voinţei iniţiatorilor săi, în frunte cu cercetătorii prestigiosului institut istoric evreiesc de la Varşovia, orizontul noii instituţii urmează să fie mult mai larg. „Muzeul va încerca să reflecte întreaga istorie a evreilor din Polonia”, a subliniat Renata Piatkovska. Istoricul de artă, care coordonează proiectul expoziţiei permanente a muzeului a declarat că „expoziţia reprezintă o mie de ani de istroie evreiască în Polonia şi ar dori să nu-i despartă pe oameni, ci să-i unească, oglindind aspectele comune ale destinelor, vieţilor şi istoriei evreilor, polonezilor şi diverselor minorităţi”.

In consecinţă, realizatorii muzeului nu se vor mulţumi să expună documente, opere de artă şi mărturii ale culturii materiale, ci vor încerca să situeze exponatele într-un context al naraţiunii şi dialogului, după cum s-au exprimat ei. Celor 4.000 de metri pătraţi ai suprafeţei expoziţionale lis evva adăuga un spaţiu în care se va edifica un centru cultural şi educaţional.

Pe de altă parte, muzeul nu va ignora nici conflictele care au marcat relaţiile dintre polonezi şi evrei. In pogromul de la Kielce de pildă, locuitorii acestei localităţi i-au masacrat în 1946 pe supravieţuitorii lagărelor de concentrare naziste reveniţi la casele lor. Amintind de acest episod, Renata Piatkovska a menţionat şi antisemitsmul practicat de regimul comunist, în speţă politica antievreiască din 1968, care i-a silit pe mulţi din puţinii evrei supravieţuitori ai Holocaustului să-şi părăsească ţara.

Totodată însă, muzeul va scoate în evidenţă şi eforturile de reconstrucţie a comunităţilor evreieşti după cel de-al doilea război mondial, cînd s-au construit şcoli, s-au înfiinţat ziare şi partide politice.

Muzeul urmează să-şi deschidă porţile pînă în anul 2010. Competiţia arhitecţilor de marcă, la care au participat megastaruri ale profesiei, precum Daniel Libeskind a fost cîştigat de proiectul finlandezului Rainer Mahlamaeki. Clădirea va fi, în esenţă, un cub simplu, cu o faţadă de sticlă, mată şi transparentă. Va semăna, se spune, cu litera ebraică lamed.

Construcţia le sugerează unora peretele stîncos al unei prăpastii. Altora le pare a evoca miracolul divin al împărţirii mării, cînd valurile s-au retras, iar apele s-au strîns laolată şi s-au înălţat precum pereţii, spre a le face loc evreilor să treacă şi să se salveze de urmăritorii lor, în episodului biblic al exodului din robia egipteană. Avem de-a face aici cu „o nebunie creatoare”, a subliniat, plin de admiraţie, Jerzy Halberstadt, directorul institutului istoric evreiesc. Aprecierea lui este cu totul îndreptăţită.