Există şi o recesiune intelectuală?

Germania duce lipsă de tineri poeţi şi gînditori -cred pesimiştii. Dimpotrivă - ripostează optimiştii- cultura este în plină eflorescenţă.

Dacă însă aşa cum afirma Ralph Dahrendorf , ”vremurile normale nu sunt prielnice intelectualilor şi filozofilor” ar trebui ca vremurile „anormale” prin care trecem acum, a se citi „criza financiară şi recesiunea” - să schimbe situaţia.

Spre deosebire de recenta recesiune economică- recesiunea intelectuală ar fi început mai demult, aşa cum o demonstrează şi avertismentele unor autori, lansate cu cîţiva ani în urmă ( între care şi de H.R.Patapievici în volumul său intitulat „Omul recent”).

A fost precedată recesiunea economică de o recesiune intelectuală?

Este însă posibil ca tocmai recesiunea intelectuală să fi determinat actuala criză economică crede de pildă publicistul Wolfram Weimer , redactorul revistei lunare de cultură politică „ Cicero” în primul număr al magazinului din anul 2009.

Autorul, al cărui text ia pe alocuri virulenţa unui pamflet, se miră că în pofida norilor grei care se adună pe cerul economiei şi al politicii, a furtunii care se anunţă, occidentalii continuă să „rumege” liniştiţi, la adăpost de intemperii, în „staulul” de pe păşunea statului…

Nici urmă de spirite creatoare, novatoare, care să risipească ceaţa de după care să apară un nou „munte vrăjit”.Unde sunt noile şcoli de gîndire, care sunt marile cărţi ale prezentului, la care din universităţi clocoteşte în eprubetă un nou spirit al vremii, ce dezbateri încinse, cu argumente la obiect şi cu rezultate concludente şi memorabile la temele arzătoare ale zilei (de care nu ducem lipsă) ne reţin atenţia?

Semnele stagnării intelectuale

Dar ca şi cum toate aceste „semne rele” ale stagnării intelectuale nu ar fi suficiente, editorul revistei „Cicero” ia în vizor şi jurnalismul: infantilizat, transformat în PR şi „Entertainement”,ai căror promotori se tem de cultură şi politică ca dracul de tămîie.

Pe scurt, concernele mass media nu mai mizează pe jurnalismul de calitate, preferînd să investească în portalele internet, în cele de Flirt, de Lifestyle, în „chioşcurile de ziare online.”

Noul val de reduceri bugetare spală şi ultimele resturi ale unui jurnalism de substanţă”, corespondenţii în străinătate pot fi număraţi pe degete, redactorii radio şi TV ţin microfonul şi camera îndreptate spre omul de pe stradă, ţăran sau casnică oferindu-le ocazia să se defuleze în public. Regresul intelectual al mass media i se pare publicistului german într-atît de radical încît nu mai este apt nici măcar să ofere criticilor temeiuri de satisfacţie în măsura în care, reacţiile lor virulente nu mai au virtutea de a îndrepta situaţia. Rechizitoriul nu se opreşte însă aici.

În spaţiul devenit „steril” al culturii, la modă sunt eufemismele călduţe ori savante, conforme codex-ului hipercorectitudinii politice,vidul de valori şi identităţi este umplut de constatări banale, enunţate într-un ton ironico-sarcastic, fără nici un fior metafizic.

După trecerea prin religii şi ideologii, detaşarea, pare a rămîne singura atitudine posibilă. „Implozia intelectuală” este camuflată de „coolness”.

Or, tocmai această detaşare afişată reprezintă o problemă, ea fiind expresia unei indiferenţe faţă de totul şi de orice (conformă expresiei „totul îmi este egal”) , sindrom pe care autorul îl etichetează drept „egalitate postmodernă”.

Şi dacă cumva se nasc totuşi controverse, ele decurg în logica unui spectacol de circ, în care numerele de acrobaţie şi prestidigitaţie nu au ală funcţie decît să uluiască publicul.

Pe scurt, conchide Wolfram Weimer, -suntem în plină recesiune intelectuală şi ea a început cu mult înaintea celeia economice

Potrivit opiniei sale,una din erorile intelectuale ale acţionismului politic este de a crede că muntele de datorii poate fi redus prin noi datorii, că bulele financiare create de speculaţii bursiere, lăcomie şi consum excesiv ar putea fi anihilate tot prin… încurajarea consumului!

Terapia stagnării intelectuale

Soluţii există, cel puţin în privinţa recesiunii intelectuale şi chiar dacă reţeta sună aidoma unei predici din amvon, ea este cît se poate de rezonabilă, conţinînd un amestec de virtuţi , pe care publicistul le şi citează: efort, curaj, curiozitate, entuziasm, dorinţa de a scruta realitatea, de a învăţa,de a lua lucrurile în serios, de a cultiva respectul. Fiindcă crede editorul revistei „Cicero” -recesiunea economică nu poate fi stopată decît printr-o reîntemeiere a intelectului şi spiritualităţii, sub semnul moralei.

Un antidot împotriva pesimismului cultural

Dar,în nu mai puţin conservatorul FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG , un alt publicist este de cu totul altă părere. Germanii ar suferi de un pesimism cultural cronic şi aceasta încă de pe vremea lui Oswald Spengler.

De atunci cultura occidentului ar tot apune, deşi deja statisticile în plin avînt al mediilor electronice, menţionează că în anul de graţie 2006 în Germania 13.700 de biblioteci ar fi dat de 434 de milioane de ori cărţi cu împrumut, ceea ce ar însemna că fiecare cetăţean al Republicii federale ar fi împrumutat 5,3 cărţi sau alte produse mass-media.12 milioane de vizitatori s-au perindat prin sălile celebrului Muzeu Pergamon din Berlin, 34,8 milioane de spectatori au fost la teatru şi 137 de milioane la cinematograf. Fiecare al 50 lea cetăţean german cîntă într-un cor.Lista exemplelor „tonifiante” continuă.

Totuşi, şi foarte optimistul şi încurajatorul tablou statistic, creionat de Klaus Harpprecht în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG ar putea fi mai puţin strălucitor în 2009 dată fiind criza financiară. Aşa încît nota finală a încurajatorului bilanţ bilanţ are un bemol.

Cui să-i dăm dreptate?

Poate latinilor. Ei mizau pe un principiu foarte sigur şi în vremuri de restrişte: „non multa sed multum.”