Există „talibani moderaţi”?

Barack Obama consideră că ar fi preferabil să se discute cu „talibanii moderaţi”. Premierul britanic Gordon Brown a dat indicaţii potrivit cărora contactul cu Hisbollahul islamist din Liban ar înceta să mai fie interzis. Şi faţă de organizaţia islamistă palestiniană Hamas pare a se manifesta o flexibilizare a atitudinii. Occidentul este aşadar pe cale de a-şi modifica poziţia şi comportamentul faţă de grupări considerate „teroriste”.

Motivele acestei evoluţii sunt în fiecare din cazurile amintite destul de diferite dar ele pot fi aduse la acelaşi numitor comun: atunci cînd obiectivul declarat nu poate fi atins, el trebuie redefinit.

În nici una din cele trei exemple, islamiştii nu au putut fi înfrînţi iar mişcările lor nu au putut fi înlocuite cu altele de tip democratic.

Dimpotrivă.Islamiştii au cîştigat teren în ultimii ani.

În Afganistan, talibanii sunt în ofensivă iar şansele unei victorii împotriva lor sunt privite chiar de către americani cu un pesimism crescînd. În Liban, în urma războiului purtat de Israel în 2006, Hisbollah a revenit la guvernare iar în ţinuturile palestiniene, fenomenul a fost asemănător: deşi islamiştii Hamas au fost respinşi de către adepţii preşedintelui autorităţii de autonomie palestiniană Abbas, ei par a obţine accesul la putere alături de liderii pomenitului preşedinte moderat.

Fostul preşedinte american Bush a ştiut să-şi uşureze situaţia: imaginea sa despre lume era una bicoloră:negru/alb. Cine nu era de partea lui era împotriva sa. Cine nu făcea parte dintre cei buni se număra automat printre cei răi. Sintagma lui Bush – axa răului a devenit simbolul acestei ideologii.

Obama însă vrea să încheie acest capitol iar unii lideri politici occidentali întîmpină cu recunoştinţă noua evoluţie. Consecinţa schimbării ar fi următoarea: cu forţele radicale se poate sta de vorbă dacă şi aşa ele nu au putut fi înfrînte.

Riscul însă este acela de a trăda exact valorile întru a căror apărare se participă la misiunea din Afganistan sau se practică angajamentul în Orientul Apropiat. Şi dintr-o dată este descoperită o nouă formulă: „talibanii moderaţi” – sintagmă menită să liniştească conştiinţele.Ca şi cum aceşti Talibani ar exista cu adevărat!.

Perioada cît talibanii au fost la putere în Afganistan a demonstrat cu prisosinţă cît de brutală a fost reprimarea celor care îndrăzneau să gîndească altfel, să fie de altă confesiune, sau pur şi simplu să fie femei. Sunt doar cîteva exemple.

Nu există nici cel mai infim indiciu că în eventualitatea în care ar ajunge din nou la putere,ei ar proceda altfel. Nici din partea grupării Hisbollah nu ne putem aştepta la o cotitură. Această grupare ar dori să transforme Libanul într-un stat teocratic şi să anuleze libertăţile istorice şi tradiţiile Ţării Cedrilor.

În timp ce Taliban şi Hisbollah ar putea la nevoie să fie consideraţi doar nişte „probleme politice” de ordin intern, cu totul alta este situaţia grupării Hamas: refuzul acsteia de a recunoaşte dreptul la existenţă al statului Israel şi de a negocia o pace face imposibilă acceptarea de către comunitatea internaţională a acestei organizaţii drept partener, din simplul motiv că nu se pot bucura de sprijinul comunităţii internaţionale grupările şi statele care-şi fac de ani de zile o deviză din distrugerea altui stat. În ocurenţă - Hamas faţă de Israel şi,cu ani în urmă, Irakul faţă de Kuweit .

Revendicarea începerii unui dialog sau chiar a negocierilor cu astfel de grupări va rămîne atîta vreme lipsită de sens cît timp acestea nu vor fi dispuse să renunţe la actuala lor concepţie despre lume. Dacă ele îşi modifică convingerile ideologice, ele nu vor mai fi ceea ce sunt. De aceea nu se poate vorbi de „talibani moderaţi”.

Dar s-ar putea şi ar trebui într-o nouă situaţie să se vorbească de foşti Talibani, de foşti adepţi ai Hamas sau Hisbollah care, în cazul în care şi-au schimbat ideologia, nu vor putea fi respinşi ca parteneri de dialog din pricină că sunt adepţii unui Islam conservator, cît timp ei respectă principii de bază, recunoscute internaţional.