Extaz şi agonie orientală

Previziunea, scrie ziarul, „a devenit acum realitate”. Mai nou, China ocupă locul doi, înaintea niponilor, pe lista puterilor economice.

Corriere de la Serra şi Neue Zuercher Zeitung semnalează de asemenea acest „final de epocă”, după cum îl califică ziarul milanez. Potrivit cotidianului italian, Japonia, „renăscută, ca pasărea Phoenix, din cenuşa Hiroşimei, a început să taloneze economia americană din 1968. Iar în euforia anilor 80 s-a crezut o vreme că Tokio ar putea prelua cârma economiei globale. Dar apoi s-a iscat furtuna chineză, purtată de proporţiile incomparabile ale geografiei şi demografiei Imperiului de Mijloc, care răzbună veacuri de neînţelegeri şi frustrări mutuale, alimentată fiind de sânge şi neostoite războaie…”

Subiectul ‚Dragonului' faţă în faţă cu ‚Soarele care răsare' e reluat şi de ziarul conservator britanic The Times, care caută sursele extazului chinezesc şi ale agoniei nipone. Cotidianul londonez constată că „economia chineză s-a mărit de 90 de ori din 1978 încoace”, în timp ce Japonia s-a împotmolit „în birocraţie şi s-a înglodat în datorii publice depăşind dublul produsului ei intern brut. China în schimb”, mai citim în ziar, „are de luptat cu propria ei situaţie contradictorie, în măsura în care e, concomitent, atât ţară în curs de dezvoltare, cât şi ceea de-a doua economie a lumii. In această situaţie, China va trebui să reflecteze asupra rolului pe care-l va juca global”.

În ce priveşte morala păţaniei nipone, potrivit interpretării ei de către ziarul londonez, ea ne învaţă că, „depăşirea fazei reformelor ratate durează uneori mai mult chiar decât epoca de glorie”.

Ca să nu păţească o ruşine similară, Marea Britanie a pornit năvalnic, sub noul ei guvern de centru-dreapta, la reformarea Regatului Unit. Rheinpfalz întocmeşte un bilanţ al primelor 100 de zile ale noului executiv britanic.

Potrivit ziarului german, reformele anunţate de cabinet sunt enorme. Ele includ, între altele, un program de austeritate ce prevede reducerea cu un sfert a cheltuielilor publice precum şi a ajutoarelor sociale; exercitarea de presiuni pentru ca oamenii să se reapuce de lucru, apoi reaşezarea pe baze financiare noi a sistemului sanitar şi, totodată, declanşarea unei revoluţii în domeniul educaţiei. Dar, după cum notează cotidianul german, e vorba, până acum, de simple declaraţii de intenţie. Fiindcă, „în primele sale trei luni de guvernare, executivul londonez abia dacă a început să le transpună”.

Spaţii ample continuă să ocupe şi alte două controverse. E vorba, pe de o parte, de măsurile de securitate anunţate de preşedintele Franţei Sarkozy. Süddeutsche Zeitung le critică. Ziarul din Muenchen aminteşte că, din 2014, românii se vor bucura de o deplină libertate de călătorie în UE. Ca atare, (în loc să procedeze la expulzări şi desfiinţări de tabere) Parisul ar trebui să înceapă să se ocupe de ameliorarea situaţiei romilor din România, astfel încât aceşti oameni să nu-şi mai părăsească meleagurile natale, îi recomandă Franţei cotidianul bavarez.

Şi e vorba ,pe de altă parte, de perpetuarea aprigei dezbateri declanşate de eventualitatea construcţiei unui centru islamic la Ground Zero, în proximitatea spaţiului devastat la 11 septembrie 2001. E un loc sacru pentru familiile victimelor teroriştilor care, în numele Islamului, au dărâmat turnurile gemene ale Word Trade Center, ucigând aproximativ 3.000 de oameni.

Or, spre deosebire de preşedintele lor, americanii, în majoritatea lor, nu vor să vadă răsărind aici un lăcaş de rugăciune musulman.

La Viena ziarul Die Presse crede că disputa pe această temă nu s-ar potrivi cu „SUA, care sunt un fief al toleranţei şi deschiderii”. Controversa, mai crede cotidianul austriac, „l-ar putea costa pe Obama alegerile din noiembrie, dar nu pentru că favorizează edificarea moscheii la Ground Zero, ci pentru că n-ar susţine acest proiect „destul de hotărât”.

Şi ziarul spaniol de stânga El Pais deplânge faptul că Obama şi-a atenuat sprijinul pentru construcţia moscheii. Preşedintele, afirmă ziarul, „ar fi cedat,…în mod nedemn pentru un democrat, care susţine statul laic, în faţa creştinismului… şi a unei demagogii populiste”, care, potrivit cotidianului iberic, ar fi luat „proporţii alarmante atât în SUA cât şi în Europa”.

Mai realist, cotidianul olandez De Volkskrant aminteşte de declaraţiile (cotate drept extremiste, de rudele victimelor atentatelor de la 11 septembrie) ale imamului care a luat iniţiativa construcţiei centrului islamic. Ziarul relevă că „unei religii i se potriveşte uneori mai bine să păstreze o distanţă discretă”. În fond „şi Vaticanul s-a văzut la un moment dat nevoit, în mod dureros, să înţeleagă acest lucru” când a renunţat la păstrarea unei mânăstiri în perimetrul lagărului nazist de la Auschwitz, (pentru a nu leza sentimentele victimelor evreieşti ale exterminărilor hitleriste).

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder