Făţărnicie şi satrapi

Un spaţiu important e rezervat de cotidianul berlinez Die Welt unui interviu cu Victor Ponta. Din discuţie reiese că premierul nu crede că Traian Băsescu "se va răzbuna" pe el, refuzând să-l numească prim-ministru. „Nu sunt victima Partidului Popular European”, a mai spus Ponta textual, afirmând, totodată, că preşedintele Comisiei Europene, Barroso, l-ar fi criticat, dar „a tratat cât se poate de corect şi de echilibrat România”.

Chiar şi cu vicepreşedintele Comisiei Europene, comisarul pentru justiţie, Viviane Reding, Ponta vrea să pară că e gata să se împace, deşi „nu ascunde că l-au „supărat unele din comentariile ei (din vară)”. Dar, a adăugat liderul PSD, în opinia căruia criza din România ar fi fost „depăşită”, el unul ar avea impresia că şi aceste comentarii s-ar fi „împuţinat”.

În rest, Victor Ponta, în răspăr faţă de părerile foarte clare ale ziariştilor online şi din presa scrisă, nu crede că poate fi comparat cu Viktor Orban, cu care, potrivit liderului USL, ar împărtăşi "doar prenumele", fiindcă el ar fi "de stânga", în timp ce premierul maghiar ar fi „de dreapta, dacă nu chiar de extremă dreapta”. Că (spre deosebire de liderul de la Budapesta) el n-ar avea de gând „să îngrădească independenţa BCR ori libertatea presei”.

Întrebat dacă intenţionează să-şi asigure (ca Orban) menţinerea "veşnică la putere", Ponta, departe de a dezminţi, a răspuns, râzând, că „nu e sigur că vreau să rămân atât de mult la putere…”

În schimb, premierul nu şi-a dezminţit dorinţa de a schimba constituţia României, nici apropierea de Adrian Năstase, pe care a afirmat că n-ar avea "de gând ori puterea" să-l scoată din puşcărie. "Nici în parlament nu vrea nimeni să schimbe legile”, a mai declarat textual premierul, ca şi cum ar fi pe deplin edificat şi ar şti exact cine ce vrea în noul parlament al României.

Ziaristele care l-au intervievat fără să-i pună nici o întrebare despre plagiatul prin care şi-a obţinut titlul academic s-au arătat, fireşte, foarte surprinse că premierul unei ţări nu simte nevoia să se distanţeze de un mare corupt, condamnat ca atare, ca Adrian Năstase. În context, Ponta şi-a invocat o presupusă sinceritate…

Longevitatea făţărniciei unor politicieni de vârf e relativă. Cei ruşi, de pildă, au început să-şi arate colţii în raporturile cu Damascul şi să spună adevăruri dureroase pentru aliaţii lor din clanul Assad. Nu puţini editorialişti se opresc asupra acestei distanţări fără precedent a Moscovei de satrapul ei arab, al cărui regim ar putea să cadă sub loviturile opoziţiei, după cum a admis vice-şeful diplomaţiei ruse. Mihail Bogdanov declarase că nu poate „exclude o victorie a opoziţiei” siriene şi că „trebuie privite lucrurile în faţă: regimul (Assad) şi susţinătorii săi pierd tot mai mult controlul asupra ţării”.

În reacţie, Rheinische Post din Düsseldorf aminteşte că Rusia a blocat vreme îndelungată orice tentativă de a opri fărădelegile dictatorului sirian prin intermediul unei rezoluţii a Consiliului de Securitate ONU, deşi Assad îşi masacrează propriul popor cu arme ruseşti. Prin urmare, „Rusia e cel puţin coresponsabilă pentru moartea a 40.000 de sirieni”.

Dar ziarul renan şi alţi comentatori germani nu sunt deloc siguri că Moscova îşi va abandona rapid aliatul (din timpuri sovietice) de la Damasc.