Faţa bună a României

Petre Iancu: Domnule ambasador Corbea Hoişie, aţi fost numit recent la Viena într-un moment esenţial pentru eforturile României de aderare la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Vă aşteaptă şase luni grele. Cum vedeţi misiunea dumneavoastră aici, la Viena, înaintea preluării de către Austria a conducerii Consiliului European?

A.C-H: O misiune grea. Trebuie să facem faţă tuturor provocărilor acestui moment. Austria îşi ia în serios rolul de viitor preşedinte al Uniunii Europene. Îl ia poate mai în serios decât l-au luat britanicii şi nu trebuie să uităm că în cele şase luni care urmează se va lua şi decizia privind data intrării României – 1 ianuarie 2007 sau 1 ianuarie 2008. Ceea ce aşteptăm de la guvernul austriac este ca să fie – ceea ce mi s-a spus la Ministerul de Externe austriac – să fie într-adevăr un avocat, dar un avocat care nu vrea să înşele nici pe client şi nici instanţa, un avocat care vrea sa convingă pe baza adevărului şi convingerea nu se poate face decat pe baza reformelor cu care România mai este încă datoare în această ultimă etapă. În condiţiile în care lucrurile acestea se vor petrece în ţară aşa cum ne-o dorim cu toţii, cred că putem conta pe sprijinul Austriei in calitatea pe care o va avea. Asta nu înseamnă însă că misiunea este mai uşoară. Pentru un ambasador al României un handicap îl reprezintă încă noianul de clişee care circulă despre o ţară atât de apropiată şi totuşi atât de îndepărtată cum este România faţă de Austria. Trebuie să facem în aşa fel încât o relaţie adâncă care s-a pierdut deja după primul război mondial, care s-a uitat, care s-a dizolvat în timp, ca o asemenea relaţie să fie resuscitată cumva. Oamenii de aici să aibă din nou conştiinţa că îi leagă ceva de un teritoriu, repet, atât de apropiat şi atât de îndepărtat.

Ceea ce mă încurajează este interesul extraordinar al economiei, al oamenilor de afaceri din Austria pentru România. Investiţiile austriece sunt enorme în raport cu cel al unor ţări cu un potenţial economic mult mai ridicat şi oamenii de afaceri, bancherii, chiar şi cei care în Austria reprezintă echivalentul întreprinderilor mici şi mijlocii româneşti, au descoperit România. România este o piaţă ce făgăduieşte pentru industria austriacă 23 de milioane de consumatori. România este o ţară cu un potenţial de inteligenţă care încă nu s-a valorificat pe deplin şi acest potenţial de inteligenţă, la nivelul industriei, la nivelul serviciilor poate să devină un partener extraordinar de interesant pentru Austria.

P.I.: Avem pe de o parte puternicele investiţii austriece pe piaţa românească, un interes economic fără precedent pentru Austria faţă de România, avem pe de altă parte problemele deschise, reformele încă nedesăvârşite, în special în domeniul concurenţei, reformei justiţiei, afacerilor interne, al securizării frontierelor şi mai ales al combaterii corupţiei. Credeţi că dat fiind interesul economic pentru piaţa românească, Uniunea Europeană va închide ochii dacă aceste reforme nu se fac la timp?

A.C-H: Mi-e greu să fac o asemenea profeţie. Mi-e mai uşor să sper că aceste reforme se vor face şi că nu va trebui să contăm pe bunăvoinţă, pe concesii, pe gesturi de mărinimie şi aşa mai departe.

PI: Există o strategie specială pe care, ca diplomat, ca reprezentant al României, o aplicaţi în aceste luni decisive înaintea aderării?

CH: Singura strategie pe care mi-o asum este aceea de a fi credibil, de a spune lucrurilor pe nume, de a discuta cu partenerii austrieci şi europeni cu cărţile pe masă. Este singura strategie care poate după părerea mea să fie şi una convingătoare.

PI: E oricum o strategie originală, dacă ne gândim la deceniile de machiere a realităţii româneşti. România are acum posibilitatea cu progresele pe care le-realizat totuşi în ultimii ani să arate şi faţa ei bună.

A.C-H: România are o faţă bună. Ea n-a fost suficient valorificată, nu a fost suficient scoasă în evidenţă. Este uneori destul de trist să vezi că ceea ce nu am reuşit noi să evidenţiem, reuşesc gazetarii străini care vin în România şi descoperă dintr-odată lucruri pe care noi le ştiam foarte bine şi despre care n-am vorbit. Repet România va avea poate in viitor destinul pe care l-a avut Grecia sau Portugalia în momentul în care au intrat în Uniunea Europeană. Au fost privite ca teritorii exotice care, într-un fel sau altul, datorită unei tradiţii istorice şi a unor intrese strategice, de ce să nu o spunem, trebuiau incluse în proiectul european şi care astăzi sunt la fel de europene ca şi cei şase care au fondat piaţa comună în 1956. Eu cred că România poate să aspire la un destin similar şi că peste un număr serios de ani, vom putea face acelaşi bilanţ pe care îl fac astăzi grecii, spaniolii, portughezii, care nu au crezut ei înşişi că se vor integra atât de repede în Uniunea Europeană.

P.I.: Sunteţi un distins profesor universitar, cu multiple publicaţii, lucrări ştiinţifice, vă pare rău că aţi părăsit, cel puţin vremelnic, cariera academică pentru cea diplomatică?

Andrei Corbea-Hoişie: Aţi spus bine, am părăsit-o vremelnic şi ceea ce îmi doresc este să găsesc un echilibru între urgenţele ambasadei române din Viena şi întregul ritm al unei ambasade şi pe de altă parte proiectele mele care nu se pot împlini decât în bibliotecile vieneze. Sper că voi putea duce la capăt un proiect pe care l-am început tot aici la Viena acum doi ani de zile unde eram fellow al unei respectabille instituţii ştiinţifice de aici, pe care în partea a doua a nului 2006 când sperăm că vom şti că la 1 ianuarie 2007 când vom fi înlăuntrul Uniunii, îl voi putea împlini.

Petre Iancu: Îi doresc succes profesorului Corbea-Hoişie şi de asemeni îi doresc succes ambasadorului, Excelenţei Sale, domnul Corbea-Hoişie.