Fabulă cu torrente

Internetul conţine încă destule spaţii particulare care pot reprezenta o excelentă ilustrare a anumitor tipuri de organizare politică. De exemplu, în lumea de penumbră, a torrentelor, există două categorii de ”locuri”: Unele oferă acces oricui doreşte să participe la distribuirea fişierelor, altele au locuri limitate, ceea ce permite accesul numai cu ”invitaţie”. De fapt ”invitaţiile” reprezintă o reglementare a liberei circulaţii, cu scopul explicit de a o limita. Situaţia aceasta seamănă mult cu cota de muncitori străini pe care o impun încă anumite state occidentale din UE.

Orice reglementare limitează, dar propune, în schimb, membrilor ei anumite avantaje. De exemplu, site-urile reglementate, care se închid pentru noii veniţi atunci când ating un număr optim de participanţi, asigură cea mai rapidă descărcare a fişierelor, deoarece pentru cele mai multe dintre ele, există suficienţi donatori disponibili. Nu rişti niciodată să aştepţi zile sau săptămâni la rând să apară cineva care să ofere un film de exemplu, sau să vină să completeze şi să ducă la bun sfârşit o descărcare parţială.

Un site închis, cu număr limitat de membri, oferă tuturor confort maxim, dar – şi aici ajungem la ceea ce conţine o majoră semnificaţie politică – le impune tuturor o mare disciplină. Ca să-ţi păstrezi statutul de membru în cadrul ”comunităţii” eşti obligat să asumi o conduită virtuoasă. Dacă nu respecţi obligaţiile, eşti avertizat periodic şi penalizat, până la excludere, eveniment dramatic, identic cu moartea civilă. Sancţiunea este eficace şi, de cele mai multe ori, membrii „comunităţii” adoptă o conduită corectă, care este premiată prin diferite distincţii şi drepturi suplimentare. ”Morala”, păzită cu stricteţe de ”administratorii” severi în ton şi gesturi, constă în a te manifesta cu cât mai multă generozitate faţă de ceilalţi membri ai comunităţii, adică prin a oferi, la rându-ţi, spre difuzare, cât mai multe fişiere transferabile.

Site-urile „libere”, care nu au nici o reglementare, nu garantează în schimb nimic pentru nimeni. Uneori găseşti acolo ceea ce cauţi şi obţii acel lucru în cele mai bune condiţii, alteori găseşti, dar obţii greu, în fine se întâmplă să nu găseşti deloc ceea ce cauţi sau să aştepţi vreme îndelungată, până când apare cineva dispus să ofere. Totul ţine de hazardul voinţei participanţilor şi nu în ultimul rând de etica lor liber asumată. În aceste „locuri” nu există nicio pedeapsă şi nicio recompensă legală. Morala (iată aici perspectiva utilitară) asigură însă buna funcţionare a societăţii, căci fără generozitatea celor care „împart” cu ceilalţi ceea ce posedă, dispare de la sine comunitatea însăşi.

Este uşor de înţeles că aceste comunităţi largi şi „deschise” sunt fragile, capricioase şi nesigure, ceea ce înseamnă că, adesea, nu găseşti ceea ce cauţi şi dacă găseşti poţi aştepta multă vreme până când reuşeşti să obţii. În aceste „locuri” libertatea individuală este maximă şi nesiguranţa colectivă de asemenea. Prin comparaţie cu acestea, locurile „închise”, oferă o maximă siguranţă colectivă şi un minim de libertate individuală. Site-urile reglementate sunt de aceea o excelentă ilustrare a societăţilor tiranice, care oferă membrilor săi o siguranţă monotonă în detrimentul libertăţii lor.

Dar ceea ce este şi mai pilduitor ţine de efectele acestor două moduri de organizare asupra conţinuturilor, adică în ce priveşte natura fişierelor distribuite. Site-urile „închise” ajung foarte repede la o deplină uniformitate a preferinţelor. Chiar dacă nu îţi place un film şi nu te interesează, ca participant la un asemenea sistem, te vezi nevoit să-l descarci dacă îţi asigură o bună rată de redistribuire, sau cu alte cuvinte dacă îţi oferă un indice înalt de generozitate. Aşa se face că, vrând-nevrând, ajungi să descarci lucruri care nu te interesează deloc, care ţi se par triviale, dar care îţi asigură o bună reputaţie „socială”. Încetul cu încetul cam toată lumea ajunge să preia şi să redistribuie aceleaşi lucruri, ceea ce asigură o mare eficacitate formală a grupului. Aceste site-uri sunt extrem de sărace ca preferinţe, aproape sufocante, asemenea grupurilor sociale închise şi monomane. Libertatea, diversitatea opţiunilor şi inovaţia sunt practic interzise.

În schimb, pe site-urile „deschise”, domneşte regula „pieţei”. Preferinţele majoritare se manifestă vizibil, ceea ce are consecinţe specifice. Poţi găsi uşor şi la „preţuri scăzute” (adică termene mici de descărcare) marfa care se bucură de cel mai mare succes, după cum poţi găsi mai greu, la „costuri mari” (termene lungi de descărcare) o marfă rară, pe gustul celor puţini. Dominaţia gustului majoritar se manifestă şi aici cu putere, dar lăsând totodată un larg spaţiu de manifestare pentru o mare diversitate de preferinţe.

Dacă aşezăm, provizoriu, deoparte problema drepturilor de autor putem observa că site-urile de torrente reprezintă cea mai reuşită şi mai spectaculoasă „experienţă de laborator” pentru marile tipuri de societăţi umane, în care libertatea, siguranţa şi creativitatea apar strâns împletite.