Farmecul discret al puterii şi puterea inteligenţei

La ea acasă, şefa guvernului german ocupă de asemenea primul loc în topul popularităţii liderilor politici. Care este secretul acestei fantastice reuşite?

Personalizarea politicii nu mai constituie demult un tabu. Ca şi partidele politice, şi liderii lor dispun de un program propriu, decisiv în campaniile electorale. Angela Merkel a cumulat în avanpremieră un capital de simpatie care-i face aproape sigură reuşita la apropiatul scrutin parlamentar. Confruntaţi şi cu recenta confirmare a calibrului politic şi intelectual al şefei guvernului german, atestat de publicaţia americană Forbes, nu este de mirare că tentativele de a desluşi reţeta ascensiunii şi menţinerii şefei guvernului german în topul puterii abundă.

Una din cele mai recente analize de acest fel, semnată de Wolfgang Schmidbauer, un cunoscut psihoterapeut, porneşte de la interpretarea apariţiei în public a Angelei Merkel. Ea îi lasă pe ceilalţi să facă prima mişcare pentru a deduce rapid cum să procedeze, ea a descoperit forţa patetică a modestiei, arta discreţiei demonstrative dar şi narcisismul unei extreme adecvări a discursului la obiect. Este interesată să-şi vadă recunoscute performanţele şi competenţele intelectuale, feminitatea ei nu are o componentă erotică amintind în schimb de rolul protector pe care-l joacă în familie sora mai mare sau, într-un grup de tineri, liderul de opinie .

Spre deosebire de această interpretare psihologizantă a apariţiei publice a Angelei Merkel, revista americană Forbes consideră că femeile ajung să deţină funcţii înalte în economie, politică sau instituţii sociale doar în măsura în care acţiunile lor sunt temerare şi neconvenţionale. Or, în pofida aparenţelor convenţionale, întreaga personalitate ca şi cariera politică a Angelei Merkel sunt ieşite din comun.

În istoricul an 1989, în fosta RDG, viitoarea cancelară făcea parte dintr-o grupare evanghelică de opoziţie, ştia deja să se folosească de computer, avea o remarcabilă vocaţie şi activitate ştiinţifică.Cel dintîi premier liber ales al fostei RDG, Lothar de Maizière, o desemnează pe Angela Merkel în funcţia de adjunct al putătorului de cuvînt al guvernului. După reunificare, viitoarea cancelară intră în Uniunea Creştin-Democrată. Este recomandată cancelarului Kohl, i se încredinţează funcţia de ministru pentru femei şi tineret, apoi cea de ministru al mediului.Primul cancelar al Germaniei reunificate, Helmut Kohl, identifică din timp potenţialul politic al tinerei membre a cabinetului său. Inteligentă, cumpătată, avînd o bună gîndire strategică, Angela Merkel îşi măsoară bine paşii şi-şi dozează perfect forţele, ajunge la conducerea UCD şi, în 2005, devine prima femeie cancelar în istoria Germaniei.

Fără a-şi trăda convingerile, fără a-şi schimba stilul, evitînd cu calm şi abilitate capcanele polarizării politice mai ales în dificilele situaţii survenite în cursul mandatului ei, ultima dintre acestea fiind şi criza economică şi financiară, Angela Merkel are toate şansele de a fi realeasă în funcţia de şef al guvernului german şi de a-şi păstra o bună vreme şi de acum înainte, statutul de „cea mai puternică femeie din lume”, conferit de pomenita publicaţie economică americană.