1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Fata Morgana şi căldura mare

Petre Iancu4 mai 2007

Următorii 20-30 de ani for decisivi în lupta împotriva schimbării climei.....

https://p.dw.com/p/B2mF
O înotătoare americană se bucură de victorie. Sportul ei ar putea deveni şi mai popular odată cu transgresiunea mărilor şi submersiunea insulelor din Pacific
O înotătoare americană se bucură de victorie. Sportul ei ar putea deveni şi mai popular odată cu transgresiunea mărilor şi submersiunea insulelor din PacificImagine: picture-alliance/ dpa

Iar eforturile depuse în acest răstimp ar putea avea un efect major asupra posibilităţii de a se reduce emisiile de gaze care produc efectul de seră, sunt de părere autorii celei de-a treia părţi a raportului grupului interguvernamental de experţi în evoluţia climei. Această a teia parte a raportului a fost dat recent publicităţii, la Bangkok.

Partea a treia

Autorii studiului relevă între altele că există un amplu potenţial economic în vederea opririi creşterii emisiilor globale de gaze generatoare ale efectului de seră şi chiar şansa reducerii lor la un nivel mai scăzut decît cel actual. In cauză sunt în special emisiile de bioxid de carbon. Inainte ca a treia parte a raportului să fie prezentată în capitala tailandeză, alte două grupuri de experţi îşi dăduseră publicităţii, în februarie şi aprilie, concluziile legate de consecinţele naturale, sociale şi economice ale schimbării climei.

In reacţie, în Germania şi alte zone din vestul Europei s-a produs un adevărat tsunami spiritual. S-au dat uitării mai toate subiectele recurente sau perene. S-a ajuns pînă la a se ignora vremelnic pînă şi scutul american antirachetă ori bomba iraniană, brutalitatea aparatului de stat rusesc în faţa oricui îndrăzneşte să-l conteste pe Vladimir Putin ori toaletele lui Heidi Klum.

Doar la tema Guantanamo unii n-au vrut să renunţe. În schimb s-a comentat asiduu şi cu maximă ardoare perspectiva unei încălziri medii, pe termen lung, „cu pînă la 6,5 grade Celsius”, a globului pămîntesc, precum şi mai ales consecinţele usturătoare ale acestei eventualităţi: inundaţii dezastruoase, deşertificări catastrofale.

In ce priveşte raportul integral, şi totodată cel de-al partulea document de acest fel al grupului interguvernamental, acesta urmează să fie adoptat în noiembrie, la Valencia şi să constituie temeiul negocierilor asupra măsurilor de protecţie a mediului, ce-ar trebui adoptate după expirarea prevederilor protocolului de la Kyoto, în 2012.

"Nu e prea târziu"

Rezultatele studiului prezentat la Bangkokg sunt pe cît de voluminoase, pe atît de alarmante. Iată însă, că documentul conţine şi o pată de lumină. Şi încă una foarte importantă, devreme ce oamenii de ştiinţă care l-au întocmit se arată convinşi că „nu e prea tîrziu”. Că se pot face multe, dacă măsurile necesare se adoptă la timp, într-un mod hotărît şi energic.

Apocalipsa climaterică nu e deci o fatalitate nici măcar în opinia celor pentru care încălzirea globului nu e întîmplătoare, ci provocată de mîna păcătoasă a omului şi de industria sa emiţătoare de gaze. Dacă primele două părţi ale raportului lor au declanşat, nu în ultimul rînd în Germania, o veritabilă isterie, mai pernicioasă pentru eforturile redresării ecologice decît nepăsarea groasă a indiferenţilor, cel de-al treila segment al studiului e de natură să-i dezamăgească pe profesioniştii tuturor proorocirilor nefaste.

Fiindcă această parte a raportului indică existenţa alternativelor. Mai mult decît atît. În mod remarcabil experţii subliniază că, la rigoare, departe de a frîna creşterea economică, demersurile de reducere a emisiilor de gaze pot fi benefice şi profitabile din acest punct de vedere. Introducerea noilor tehnologii şi energii curate pot evident impulsiona diverse ramuri industriale.

Mingea e în terenul politicii

Investiţiile în viitor n-au de ce să nu fie rentabile. Următorii ani promit, sau, eventual, riscă să fie decisivi. Rămîne ca în lume, şi în special în ţările cu netrebniciile ecologice cele mai mari, de felul Chinei comuniste, a cărei foame de cărbuni, ţiţei şi gaze a devenit legendară, clasele politice să se hotărască să dea curs recomandărilor avansate de specialişti.

Dar a spera în responsabilitatea claselor politice din ţările totalitare e ca şi cum s-ar paria, în arşiţa verii, în deşert, pe realitatea Fetei Morgana. Sau ca şi cum s-ar crede că schiţa „Căldură Mare”, s-ar fi putut scrie, înainte de schimbarea climei, în timpul iernii, la Polul Nord. Încît coagularea voinţei politice şi a solidarităţii internaţionale necesare impunerii măsurilor ecologice capabile să salveze ce se mai poate salva s-ar putea dovedi net mai dificilă decît aplicarea tehnicilor de răcorire a planetei.