Favoriţii statuetelor

Daniel Day Lewis lucrează de zor la alocuţiunea sa de mulţumire. Lewis a şi încasat o grămadă de distincţii pentru remarcabila sa performanţă actoricească în filmul „There will be blood”, „Va curge sânge”, în care joacă rolul unui pe cât de orgolios, pe atât de fioros magnat al petrolului, lipsit fireşte de orice scrupule şi omenie.

Că premiul îi va reveni lui, şi nu puternicilor săi concurenţi, între care figurează staruri de categorie grea precum Johnny Depp, Vigo Mortensen, Tommy Lee Jones şi Goerge Clooney, ştie şi acesta din urmă. „Nu pot să-l sufăr pe Lewis! E oricum bizară comparaţia în artă! Dar iata-l ivindu-se colac peste pupăză pe Daniel Day Lewis, venit să încurce treaba definitiv, pentru că e atât de bun! A ridicat nivelul atât de mult, încât sunt fericit că pot sta la aceiaşi masă cu el şi concura la aceiaşi categorie”, a exclamat, cu obişnuitul său umor negru, George Clooney.

Celalălat favorit e spaniolul Javier Bardem, care încarnează un ucigaş texan înzestrat cu o porţie dublă de sânge rece psihopatic. Bardem figurează pe afişul unuia dintre cele mai bune filme ale actualei ediţii, în speţă „No country for old men”, al fraţilor Coen.

Bardem a declarat că pentru el este „o onoare să fi putut juca într-o peliculă a fraţilor Coen”, că-şi iubeşte munca şi că, după ultimul tur de manivelă filmul e oricum în mîna regizorilor, care ar fi făcut o chestie minunată din fotogramele turnate cu el.

Şi bătălia actriţelor s-a dovedit una foarte grea. Cate Blanchett şi-a dublat şansele de a obţine mult râvnita statuetă de aur întrucât şi-a adjudecat două nominalizări. La categoria roluri secundare Blanchett a pus umărul la filmul despre Bob Dylan, „I’m not there”. Ca protagonistă principală a reprezentat-o pe Elizabeta în „Regatul de aur”.

Împodobită cu lauri a plecat de la multiple festivaluri şi Julie Christie, magistrală în postura unei paciente lovite de demenţa numită Alzheimer.

Valuri mari a făcut la rândul ei Marion Cottilard, ca Edith Piaf, în „La vie on rose”.

În fine, mari şi întemeieate speranţe îşi face şi Ellen Page, care, la 21 de ani a repurtat în „Juno”, de Jason Reitmann, un succes de proporţii întruchipînd o adolscentă care–şi asumă cu umor şi pragmatism o graviditate accidentală.

„Juno”, şi filmul fraţilor Coen îşi vor disputa de bunăseamă şi Oscarul principal, cel atribuit celui mai bun film.

De la categoria filme străine lipseşte din păcate „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”. Încât lupta pentru statuetă se dă între pelicule din Israel, Polonia, Rusia, Kazahstan şi Austria.