1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Feţele crizei

Rodica Binder30 martie 2009

Unul din cele mai grave efecte colaterale ale crizei financiare şi economice este criza de încredere. Ea ameninţă să se insinueze şi în structurile Uniunii Europene şi NATO, în pragul summiturilor din această săptămînă.

https://p.dw.com/p/HMqQ

Fraţi în criză se intitulează deloc întîmplător articolul de fond publicat luni pe prima pagină a cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEIME ZEITUNG. Autorul trece în revistă succesiunea summiturilor, relevînd că fiecare dintre acestea: G-20 la Londra, apoi summitul NATO de la Strasbourg şi în sfîrşit duminică, summitul Uniunii Europene de la Praga, conţine sîmburii unor disensiuni majore.

Britanicii şi americanii s-au pus pe treabă, europenii au făcut pînă acum doar propuneri -scrie HANDELSBLATT oprindu-se asupra summitului G-20 de la Londra, precedat deja de manifestaţii antiglobaliste de protest.

Mînia stîrnită de cei care au provocat actuala criză, de nesiguranţa care planează asupra economiei mondiale, de efectele crizei economice, a cuprins pînă şi pătura de mijloc a populaţiei, straturile ei conservatoare relevă BASLER ZEITUNG.

Cine ia în serios aceste proteste şi stă de vorbă cu demonstranţii – se conformează principiilor democraţiei crede ziarul citat.Cine crede că duritatea şi violenţa ar fi instrumentele necesare pentru a curma valul crescînd de proteste, acela nu face decît să contribuie la escaladarea lor conchide ziarul elveţian.

Summitul G-20 riscă să fie însoţit de mişcări de masă care, potrivit avertismentelor poliţiei, ar putea lua dimensiuni îngrijorătoare, observă THE SUNDAY TIMES, nu fără a remarca şi posibilitatea ca tocmai aceste proteste să modifice mersul negocierilor. Ziarul citat scrutează originile nemulţumirii generale şi scrie: oamenii se simt neputincioşi şi la cheremul pieţelor globalizate, sunt revoltaţi de comportamentul bancherilor. Nu este exclus ca summitul G-20 să intre în analele mega-reuniunilor pentru incidentele violente care vor avea loc pe stradă şi pentru disensiunile puternice care se vor manifesta în spatele uşilor închise. Aceasta ca şi cum deja starea haotică a lumii nu ar fi fost deja un rău suficient conchide cotidianul citat.

LA REPUBLIQUE DU CENTRE insistă asupra unor disonanţe existente deja în avanpremieră. La insistenţele europenilor în favoarea unei reglementări globale a finanţelor, Barack Obama va riposta printr-un apel la ameliorarea pachetelor de ajutor.

În timp ce europenii doresc să schimbe motorul capitalismului, preşedintele american vrea să-l alimenteze cu şi mai mult combustibil. Cît despre reuniunea NATO, nu este sigur că Obama va reuşi să-i antreneze pe aliaţi în suplimentarea angajamentului lor în Afganistan.

LE PROGRES –corelează cele două summituri G-20 şi NATO în prelungirea ideii că deciziile importante nu mai pot fi adoptate azi unilateral nici măcar de Statele Unite, ci doar împreună cu aliaţii şi partenerii.

Poverile alianţei titrează NEUE ZÜRCHER ZEITUNG comentariul consacrat summitului NATO şi scrie: Inegala distribuţie a forţelor şi a îndatoririlor este principalul deficit al Alianţei care în pofida eforturilor depuse nu a putut fi încă înlăturat. Europa a rămas în ceea ce priveşte statutul ei de garant al securităţii la fel de elocventă dar şi de ineficientă ca odinioară deşi deficitele militare sunt deja de multă vreme cunoscute, americanii înşişi fiind cei care în nenumărate rînduri au reclamat înlăturarea lor. La aproape fiecare summit Alianţa formulează la unison noi programe şi bune intenţii. Europenilor le lipseşte capacitatea de a-şi defini interesele comune şi de a le realiza - conchide cotidianul elveţian citat.

Ceea ce pare la prima vedere a fi o dispută lexicografică – are un substrat discriminatoriu şi naţionalist -relevă cotidianul TAZ referindu-se la campania din anumite segmente ale presei româneşti şi chiar ale unor cercuri politice de reintroducere a termenului de ţigan în loc de rom.

În sfîrşit, săptămînalul DER SPIEGEL publică un interviu cu Angela Gheorghiu supranumită „Draculette” în anumite cercuri ale lumii muzicale datorită persistenţei unui fals mit – România trecînd din păcate încă în ochii multora drept ţara de baştină a lui Dracula.Nu este singura poreclă de care soprana , admirată pentru vocea ei splendidă, dar temută şi pentru capriciile ei de divă, are parte.Remarcabilă în acest interviu este sinceritatea, spontaneitate şi aplombul cu care Angela Gheorghiu vorbeşte despre cariera, biografia şi anii de studiu petrecuţi în România.