Femeia şi masculii alfa

Tradiţia masculilor alfa nu e străină de perpetuarea, în înapoiata Rusie, a jenantei „verticale a puterii” oligarhilor şi delincvenţilor din fosta nomenclatură şi din serviciile secrete brejneviste, compuse, cum altfel, în special din bărbaţi. În vârful ei tronează vai, nu vreun înger, ci fostul kaghebist Vladimir Putin.

Şi în România s-au proţăpit la putere varii inşi cu supraponderale veleităţi de masculi alfa, umflate tot pe atât de mult pe cât de vagă este competenţa lor. Îi găseşti nu doar la guvern şi printre deputaţii majorităţii care s-au distins la puciul din 2012, ori în marţea neagră a parlamentarismului românesc, prin constituirea lor în gaşcă de „seniori” situaţi deasupra legii.

Îi descoperi lesne şi la ceea ce pare a fi guvernul real al României, cel de la o televiziune cauţionată prin prezenţa în studiourile ei de către prim-ministrul, ori ministrul de externe, de alţi demnitari care nu se feresc să apară pe sticla Antenei 3 unde se fac şi se desfac cariere de preşedinţi, de magistraţi, de ziarişti. Şi unde, la comanda politică a unui securist, se linşează în continuare mediatic, într-o mare veselie.

Între timp i s-a dus buhul acestei televiziuni de ştiri care, departe de a se mulţumi să demonteze credibilitatea României, pare hotărâtă, cot la cot cu Vocea Rusiei, să-şi ducă la bun sfârşit opera de dezinformare a românilor. Cu linşajele, campaniile şi asasinatele ei în efigie, Antena 3 a ajuns să stârnească până şi în străinătate oroarea unor publicaţii dintre cele mai prestigioase din lume, între care Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Totuşi, televiziunea de partid a USL nu s-a rezumat să-şi continue mistifcările şi propaganda menită să-i discrediteze pe apărătorii statului de drept românesc. Şi-a potenţat recent lucrarea de restrângere a libertăţii românilor şi de destabilizare a democraţiei lansând o campanie de o virulenţă, mitocănie şi de un grobianism fără precedent împotriva unor ziarişti neînregimentaţi.

Una din ţintele pe care a încercat s-o nimerească din nou neostoita ură a invitaţilor şi moderatorilor Antenei a fost Andreea Pora. N-am împărtăşit întotdeauna şi fără rest opiniile acestei eminente ziariste. Unele din părerile ei mi s-au părut criticabile şi am spus-o. Dar mi-a fost întotdeauna clar că, prin maniera onestă şi competentă în care şi-a exercitat meseria într-o ţară aflată de 75 de ani în bătaia celor mai diverse tunuri de ceaţă şi propagande totalitare, antidemocratice, fasciste şi comuniste, Andreea Pora este un model.

Face, incontestabil, parte dintr-un inestimabil tezaur românesc de mari femei, de femei curajoase, adevărate şi inteligente, de femei salvatoare ale conştiinţei unui neam prea mult minţit. Între ele s-au numărat în crâncena epocă de aur, Doina Cornea şi Monica Lovinescu. În aproape la fel de crâncenul postcomunism s-au numit Monica Macovei, Rodica Culcer, Iulia Motoc şi lista e deschisă, aşa cum e şi societatea pe care aceste extraordinare personalităţi au încercat s-o reflecte şi construiască prin muncă cinstită.

Toate şi-au făcut meseria excelent, combătând derapajele totalitare inclusiv prin profesionalismul lor. Toate au apărat cu întreaga energie disponibilă democraţia şi statul de drept. Prin urmare au binemeritat din partea poporului român. Aşa cum, fireşte, au stârnit furiile veşnice ale oligarhiei comunisto-mafiote care sugrumă de multe decenii ţara şi pe care au contracarat-o fără înverşunare, dar cu maximă luciditate analitică şi cu o hotărâre aprigă.

Acest tip de jurnalism obiectiv şi critic la adresa puterii, practicat de Andreea Pora nu e, mai niciodată, profitabil. Rentabilă în schimb e injuria, mediatizarea senzaţionalistă, pornografia, obscenitatea, jurnalismul de gang, atrocitatea, linşajul mediatic. Andreea Pora a demascat net mai eficient şi sistematic resorturile acestui soi de gazetărie, decât o serie de întreagă de colegi ai jurnalismului românesc. Şi a demontat mai sistematic manevrele unei puteri hotărâte să frâneze accesul României la o autentică democraţie liberală şi la un stat de drept demn de acest nume, decât diverşii masculi alfa dintre politicienii opoziţiei. Ca atare nu se putea ca dezinformatorii de profesie să nu încerce s-o ţintuiască la stâlpul infamiei.

E cert că virulenţa atacurilor sub centură menite să intimideze şi să descurajeze alţi critici potenţiali ai anti-democraţiei USL-iste, cărora le-au căzut victimă Andreea Pora şi o serie întreagă de alţi jurnalişti este direct proporţională cu eficienţa jurnalismului lor de calitate. Era firesc să se întâmple aşa. Dar faptul că Andreea Pora a devenit ţinta celor mai greţoase mârlănii ar trebui să revolte întreaga Românie, să-i unească pe toţi cei de bun simţ şi să-i determine să renunţe la degradantele servicii ale Antenei 3.

Extrem de salutară este, prin urmare, solidarizarea unui valoros grup de jurnalişti români cu ea şi cu toţi ceilalţi ziarişti înjuraţi, terfeliţi, calomniaţi, denigraţi de către mercenarii mediatici ai trustului Intact. „Constatăm profund revoltaţi”, scriu ei, „că încălcarea flagrantă a Codului Deontologic, insulta, calomnia, minciuna, manipularea şi, în general, sfidarea normelor etice au devenit o practică obişnuită. Afectarea gravă a demnităţii şi a imaginii publice, terfelirea reputaţiei profesionale în cazul unor importante personalităţi ale vieţii culturale, inclusiv al unor jurnalişti, au depăşit orice limite”.

În egală măsură important e că ziariştii protestatari se plasează dincolo de opţiuni politice şi relevă că sunt conştienţi de confuzia voluntar indusă de oamenii Antenei şi ai Trustului lui Voiculescu, potrivit căreia toţi ziariştii ar fi la fel de vinovaţi de degradarea moralei profesionale. Că, la urma urmei ar fi, chipurile, o chestiune de stânga versus dreapta. Cazul Andreei Pora o dovedeşte clar. E vorba de confruntarea indecenţei celei mai dezgustătoare, care ameninţă direct libertatea presei şi democraţia, cu onestitatea şi curajul jurnalistei profesioniste. Care nu e un mascul alfa ci, pur şi simplu, o femeie.