Fericirea celor ce au scăpat de tragedie

Bucureşti, o casă veche aproape de rotunda Coşbuc. Violonistul Mihai Neniţă cântă pentru fetiţa sa de zece luni, Ariana. Tânărul de 32 de ani o priveşte cu mare tandreţe, iar fetiţa, din poalele mamei, se uită la el cu ochii mari şi curioşi. Părinţii Arianei sunt fericiţi. Dar de acum este fericirea celor care au scăpat de tragedie. În urma cu doar câteva zile, micuţa fată era la un pas de moarte - din vina unei asistente medicale. Alexandra Draguşin, mama fetiţei, de 28 de ani, încă tremură când se gândeşte la ce a fost. "Cele mai grave probleme au fost felul în care au tratat copilul, faptul că nu şi-au dat nici un fel de interes, că n-au respectat nici un fel de condiţie medicală."

La începutul lunii august, Ariana s-a infectat cu virusul Rota şi a avut diaree gravă şi febră mare. A fost internată la spitalul de copii Grigore Alexandrescu. Mama fetiţei a stat zi şi noapte lângă fetita ei, lucru posibil numai după certuri cu personalul medical. Tot după multe discuţii, mama a putut dormi pe o saltea gonflabilă, adusă de soţul ei, în loc de a sta pe un scăunel sau de a se culca pe podeaua de beton, cum făceau alte mame din sală.

A doua zi după internare, o asistentă medicală a greşit orarul medicaţiei. Alt subiect de scandal a fost faptul că Alexandra Draguşin a refuzat să părăsească sala în momentul în care copilul a primit tratament. Noroc că nu s-a lasat intimidată. "În momentul în care i-au administrat antibioticul, pe perfuzia care avea o lungime de un metru şi ceva, jumătate de metru era plină cu aer. Dacă eu nu observam, ea nu ar fi observat niciodată, probabil copilul meu nu ar mai fi fost astăzi. Am intrat în panică, am intrat într-o stare de şoc şi am încercat cu disperare să scot eu perfuzia, din piciorul copilului. În momentul acela, în starea aceea de panică a fost aşa primul impuls care mi-a venit să smulg perfuzia aia, pentru că altceva nu-mi trecea prin cap decât că o să intre în corp şi copilul meu poate face stop cardiac. Am chemat asistenta respectivă care i-a administrat antibioticul şi i-am spus că a lăsat aer în perfuzie. I-am arătat cât aer a lăsat în perfuzie şi a zis, da‘ nu trebuia să te impacientezi, stai aşa că rezolvăm problema, îl scoatem acuma, nu-i nici o problemă, zic, ba da, este o problemă pentru că dacă eu nu aş fi observat, copilul meu ar fi murit acum."

Bucureşti, spitalul Caritas. În aceste zile, secţia de neonatologie este supraaglomerată întrucât a preluat 19 nou născuţi din maternitatea-dezastru Giuleşti. Chirurgul Bogdan Jansen, care este şi managerul spitalului Caritas, face inspecţie. Deocamdată, totul e în regulă. Pentru Jansen nu e însă nici un motiv de linişte. "Este regretabil ce s-a întâmplat. Nu ştiu cum am putea vreodată noi să compensăm necazurile produse, pricinuite atât pacienţilor cât şi părinţilor. Şi ne-am pus şi noi problema că e foarte posibil sau ar fi fost foarte posibil ca şi la noi să se întâmple aşa ceva."

Bogdan Jansen, 52 de ani, este un medic, care nu înfrumuseţează realitatea dezastruoasă din sistemul sanitar romanesc. "Nu ne putem supăra pe presă că nu înţelege corect fenomenul. În esenţă, tot ceea ce presa relevă este adevărat. N-are sens să ne minţim şi să încercăm să punem sub preş informaţiile. Sistemul sanitar în România este, de câţiva ani, într-o degringoladă şi nu reuşim să găsim formula cea mai potrivită, astfel încât să se întâmple şi lucruri pozitive."

Nici despre spitalul Caritas Bogdan Jansen nu poate să spună lucruri pozitive. Personalul este suprasolicitat, mulţi medici nu şi-au mai luat de mult nici un concediu, multe posturi nu sunt ocupate. Mai mult: "Există câteva specialităţi în care, dacă medicii ies la pensie, rămânem complet fără cadre specializate. Încep să apară mici sincope în finanţarea anumitor materiale sanitare şi medicamente. Şi asta pentru că nefiind bani în sistem, casa de sănătate, respectiv casa cu care avem contract de servicii nu reuşeşte să deconteze la timp facturile pe care spitalul le emite şi ne aşteptăm ca într-un timp destul de scurt să intrăm într-un colaps financiar în primul rând".

Mihai Neniţă întelege oarecum problemele din sistem, după cum spune, dar nu se mai mulţumeşte cu explicaţii. Povesteşte că a dat în jur de o mie de euro ciubucuri şi şpăgi pentru ca fetiţa lui să se refacă. A fost la spital, spune el, o singura doctoriţă care a ajutat cu adevărat - şi tocmai ea n-a vrut să ia nici măcar un buchet de flori. Neniţă este foarte revoltat şi totodată pesimist. "Încrederea ta în cadrele medicale este din ce în ce mai mică. N-ai nici o siguranţă, nu răspunde nimeni de nimic, fiecare îşî dă vina pe fiecare. Asta te doboară."

Autor: Keno Verseck
Redactor: Petre M. Iancu