Festivalul naţional "Zece pentru România"

Nu mai puţin de patru institute de sondare a opiniei publice dintre cele mai prestigioase, româneşte vorbind, au purces la o cercetare sociologică pentru a livra televiziunii respective materia primă pentru proiectul iniţiat de aceasta şi botezat ca la carte „Zece pentru România”.

Întrebare: dar de ce „zece”, cînd unul singur ar fi fost suficient pentru ca oamenii să creadă, onest şi în cunoştinţă de cauză, în cineva? Dezvolt această întrebare: este cineva printre noi care să fi crezut necondiţionat în ultimul deceniu şi jumătate într-o persoană publică, şi nu neapărat din spaţiul politic? Adică să nu-şi fi aplecat urechea la toate insultele, la toate acuzaţiile, născocite sau nu, la toate cîrcotelile specifice felului nostru de a ne asuma o persoană despre care îndeobşte credem că ne reprezintă? Îmi asum, cu toată responsabilitatea, răspunsul negativ.

Socot că „Zece pentru România” nu este nimic altceva decît o şmecherie mediatică, aşa cum o şmecherie mediatică a fost şi maratonul jocului de glezne de pe postul public de televiziune numit „Cei mai mari români”. Jocul fără nici un criteriu de la televiziunea publică pare a fi înlocuit aici de un altul, cu criterii clare de preselecţie, selecţie, premiere, etc. Nu e însă decît „o nouă farsă pe vechile cărări”, pentru a parafraza un poet.

Sîntem acum în faza nominalizărilor celor zece, la fiecare categorie: scriitori, ziarişti, medici, politicieni, etc.

Mi-au căzut ochii pe lista celor zece la categoria „tineri politicieni”, altfel spus, tinere speranţe în politica românească. I-am regăsit desigur printre cei „zece pentru România” pe Victor Ponta, botezat şi „micul Titulescu”, pe Cozmin Guşă, Daciana Sârbu, Mihai-Răzvan Ungureanu, dar şi pe Elena Udrea.

Interesantă este următoarea concluzie la care au ajuns cele patru institute de sondare a opiniei publice implicate în proiect, şi anume: ministrul actual de externe Mihai-Răzvan Ungureanu se află într-o confruntare directă cu fosta consilieră blondă a preşedintelui, Elena Udrea. În timp ce tînărul ministru de externe Ungureanu e preferat de alegătorii în vîrstă şi din mediul rural, tînăra fostă consilieră se bucură de simpatia electoratului tînăr de la oraş, concluzionează cercetarea sociologică, realizată desigur la modul cel mai serios.

Neserios mi se pare însă felul în care ne pierdem noi vremea şi energia cu astfel de jocuri şi clasamente, gîndite să tulbure şi mai mult criteriile valorice, atîtea cîte le avem şi le practicăm. Mă tem că nu asistăm de fapt decît la un lung metraj al zicalei „Ţara arde şi baba se piaptănă”.

Sînt în genere împotriva topurilor şi clasamentelor acolo unde e vorba de viaţă în mişcare, adică de om ca valoare capabilă să se îmbunătăţească pe sine. Şi cred că astfel de clasificări şi clasamente se fac mai ales atunci cînd nu prea avem ce clasifica şi pe cine premia.