Festivalul Wagner de la Bayreuth

Admiratori ai operelor lui Richard Wagner, dar şi celebrităţi din politică şi economie sau vedete internaţionale de cinema se reunesc în fiecare an pe aşa-numita „colină verde” din oraşul bavarez, unde se desfăşoară monumentalele spectacole inspirate din mitologia germanică.

Această ediţie este aşteptată cu deosebită nerăbdare, marcând debutul tinerei stră-nepoate a compozitorului, Katharina Wagner, ca regizor.

Prima ediţie a Festivalului de la Bayreuth s-a desfăşurat în 1876, fiind expresia viziunii estetice a compozitorului Wagner, care vedea în festival o operă de artă totală, care să influenţeze evoluţia întregii naţiuni germane. Richard Wagner îşi dorea ca publicul să treacă printr-un proces mistic de autocunoaştere, să se regăsească prin trăirea estetică profundă.

Aşteptările sale nu s-au îndeplinit: după primul festival de la Bayreuth din 1876, Wagner s-a arătat dezamăgit de incapacitatea publicului de a se ridica la înălţimea idealurilor sale estetice. Spectatorii s-au dovedit a fi plictisiţi de lungimea operelor wagneriene, iar prima ediţie a festivalului a intrat în istorie şi ca dezastru financiar.

Soţia lui Wagner, Cosima, a reuşit să transforme festivalul de la Bayreuth după moarte compozitorului într-un eveniment monden, care reuşea să atragă un public tot mai numeros din înalta societate. Odată cu popularitatea tot mai crescută a colinei verzi din Bayreuth, unde se desfăşura anual festivalul, a început însă şi revendicarea evenimentului cultural de către ideologii naţionalişti şi chiar nazişti. Adolf Hitler însuşi era fascinat de operelor lui Wagner şi frecventa festivalul de la Bayreuth deja din anii 20. Tot Hitler a fost cel care a sprijinit financiar organizarea festivalului la începutul anilor 30, când fondurile alocate culturii scăzuseră tot mai mult din cauza inflaţiei. În 1944, operele lui Wagner erau instrumentalizate de nazişti pentru a-i încuraja pe răniţii germani întorşi de pe front, care primeau uneori bilete gratuite. În jurul colinei verzi, steagurile naziste fluturau în vânt.

După război, nepoţii compozitorului, Wieland şi Wolfgang Wagner au preluat cârma festivalului, încercând să şteargă cât mai repede urmele ideologiei naziste de pe colina verde. Parola anilor 50 era „Noul Bayreuth” – organizatorii au renunţat la decorurile pompoase, în încercarea unei demistificări a mitului wagnerian. Ca simbol al despărţirii complete de trecutul brun, nepoţii lui Wagner au apelat la prezenţa unor gânditori de stânga precum Ernst Bloch şi Hans Mayer.

De la moartea lui Wieland Wagner încoace, fratele său Wolfgang conduce singur festivalul. În câteva săptămâni, va împlini 88 de ani, şi şi-a exprimat dorinţa ca fiica sa cea mai mică din a doua căsătorie să preia succesiunea. Această declaraţie a stârnit proteste indignate din partea celorlalţi membrii ai clanului Wagner. Tânăra Katharina Wagner, în vârstă de doar 29 de ani, va debuta miercuri la Bayreuth ca regizor, punând în scenă una dintre cele mai celebre, dar şi controversate opere ale străbunicului ei: Die Meistersinger (Maeştrii cântăreţi din Nürnberg). Katharina Wagner este conştientă de problemele ideologice legate de această operă, care a fost instrumentalizată de nazişti ca simbol al prezumtivei superiorităţi a germanilor.

„Sigur că acest lucru are o semnificaţie mare, chiar în acest loc, aici la Bayreuth, umbra perioadei naziste încă nu a dispărut.

Prin modul în care pun în scenă opera Maeştrii cântăreţi din Nürnberg, încerc să atrag atenţia asupra acestor probleme. Scopul meu nu este însă doar o interpretare provocatoare, care să stârnească numeroase controverse doar pentru a fi în centrul atenţiei. Îmi doresc pur şi simplu să mă apropii de piesă fără orice convenţii naţionaliste, şi să-i ofer publicului posibilitatea de a-şi forma o opinie proprie. Prioritatea mea numărul unu este seriozitatea absolută în tratarea subiectului”,

a declarat Katharina Wagner.

Prestigiul Festivalului de la Bayreuth este suficient de convingător, chiar şi în cazul în care punerea în scenă a unei anumite opere wagneriene nu s-ar conforma deloc preferinţelor şi aşteptărilor publicului. Astfel, Katharina Wagner are libertatea de a regiza piesa conform propriilor convingeri, fără a se teme prea mult de posibile reacţii negative din partea publicului. Totuşi, ea consideră că aşteptările publicului nu trebuie niciodată ignorate:

„Nu facem repetiţii şi nu punem în scenă o piesă doar pentru noi înşine, ci pentru public. Cred că tot ceea ce facem se adresează publicului, dar trebuie neapărat să intrăm şi într-un dialog cu spectatorii, să le adresăm impulsuri noi, cel puţin celor care participă la spectacol fără idei preconcepute.

Festivalul de la Bayreuth dispune de marele avantaj că piesele nu intră în concurenţă cu alţi compozitori, ci totul se învârte în jurul lui Richard Wagner. Din acest motiv, festivalul permite perspective noi asupra operei wagneriene, şi cred că elementul cel mai important al acestui eveniment este dorinţa de inovaţie a regizorilor şi a dirijorilor. Şi aici există însă limite: după părerea mea, inovaţia nu este un sinonim pentru deconstrucţia operei”,

a explicat Katharina Wagner.

În ceea ce priveşte problema succesiunii, Katharina Wagner se arată entuziastă de perspectiva de a prelua conducerea festivalului de la Bayreuth. Despre războiul din interiorul clanului Wagner, tânăra nu a spus nimic, explicând că refuză categoric să facă publice nişte certuri interne de familie.