Fiasco la Baden

Cele două părţi nu şi-au putut depăşi divergenţele, scria azi corespondentul din Baden al agenţiei France Presse, anunţînd ceea ce observatorii prevăzuseră de mult că se va întîmpla. „Din păcate nu s-a putut găsi nici un acord, declarase la rîndul său preşedintele Republicii autonome sîrbeşti Kosovo, Fatmir Sejdiu, în ceea ce analiştii estimaseră a fi „negocierile ultimei şanse”.

La rîndul său, fostul comandant rebel al kosovarilor albanezi, Hashim Thaci, ales recent în fruntea guvernului provinciei, şi-a manifestat regretul în legătură cu eşecul tratativelor, dar a apreciat că autonomia oferită de Belgrad ar aparţine unui trecut ”aducător de crime şi deportări”.

Opinia sîrbilor

Mai optimist s-a arătat preşedintele Serbiei, Boris Tadici, potrivit căruia s-ar mai putea „întrevedea posibilitatea unui compromis”. Tadici a avertizat majoritatea albaneză din Kosovo faţă de consecinţele proclamării unilaterale a independenţei provinciei.

Belgradul afirmă că se teme de un „efect” regional „al dominoului” într-o fostă Iugoslavie fragilizată încă de războaiele de independenţă din anii 90.

Impotenţa Comunităţii Internaţionale

In faţa acestei situaţii fără ieşire, reprezentaţii „troicii” internaţionale formate din SUA, UE şi Rusia par a fi mai neputincioşi decît oricînd.

In fapt deznodămîntul negativ al negocierilor din Baden fusese cît se poate de previzibil, devreme ce ruşii au sprijinit necondiţionat poziţia Belgradului, iar americanii şi o bună parte din europeni revendicările nu mai puţin inflexibile, de suveranitate absolută, ale majorităţii albaneze din Kosovo.

Lunea viitoare, reprezentanţii troicii se vor deplasa pentru ultima dată în Serbia şi Kosovo înainte de a-şi întocmi raportul, care va fi avansat secretarului general al ONU, Ban Ki Moon.

Pe moment, sîrbii îşi pun toate speranţele în Consiliul de Securitate ONU, în care Rusia a ameninţat în repetate rînduri cu recursul la dreptul ei de veto împotriva unei virtuale recunoaşteri a independenţei de Belgrad a kosovarilor.

Naţiunile Unite administrează din 1999 încoace provincia. Teoretic, Kosovo continuă să facă parte din Serbia, dar pe teren, lunga istorie a conflictelor serbo-albaneze şi mai ales ultimii 7 ani au creat noi realităţi, pe care Belgradul refuză să le accepte.

La rîndul lor, autorităţile de la Pristina nu manifestă nici o propensiune spre cel mai vag acord sau compromis, stăruind să reclame o independenţă totală şi să afirme că nu se va da în lături de la proclamarea ei unilaterală.

Perspective sumbre?

Chiar dacă SUA şi alte ţări occidentale ar recunoaşte un eventual stat kosovar suveran, stabilitatea regională e în mare pericol, iar riscul unor noi confruntări sîngeroase în vestul Blacanilor mai amplu decît oricînd în ultimii ani.