Final de vizită la Bagdad

Era de aşteptat ca Ahmadinejad să nu-şi ascundă nici la Bagdad ura faţă de Statele Unite ale Americii. Avertismente de genul "Iranul ar trebui să renunţe la exportul de terorişti" nu îşi găsesc ecou în guvernul de la Teheran, pentru că preşedintelui îi lipseşte timpul necesar pentru a asculta ce spune Bush.

În schimb, în Irak, Ahmadinejad s-a simţit ca acasă. Şi nu a ratat ocazia de a face glume pe seama politicienilor occidentali care vizitează Irakul: timp de numai câteva ore şi atunci pe ascuns. Vizita lui a fost anunţată cu luni bune înainte. Ahmadindejad este, alături de Bush, singurul preşedinte care a acceptat să viziteze Irakul după înlăturarea lui Saddam. Bush a îndrăznit să vină doar în condiţii extreme de securitate şi numai pentru câteva ore, politicienii irakieni fiind nevoiţi să îl caute pe la bazele militare irakiene, a ţinut să amintească Ahmadinejad.

Cu totul altfel s-a prezentat el însuşi, Mahmud Ahmadinejad. Vizita s-a desfăşurat normal, a sosit pe lumină, a fost primit cu toate onorurile, a vizitat zona verde păzită de militarii americani, a înnoptat la Bagdad şi şi-a mai găsit şi timp să se roage la un lăcaş de pelerinaj şiit.

Irakul şi Iranul din nou prieteni

Înaltul oaspete de la Teheran nu a ratat nici un prilej de propagandă: s-a întâlnit cu majoritatea elitelor irakiene - toţi au vrut să îl vadă, să discute, toţi l-au întâmpinat cu respect, de la preşedintele Talabani şi Premierul al-Maliki până la parlamentari, intelectuali, diplomaţi.

Mesajul lui Ahmadinejad: vechii duşmani, Irakul şi Iranul, în timpul lui Saddam, aflaţi în război mai bine de opt ani, cu aproape un milion de victime, sunt din nou prieteni. Mesajul a fost clar şi pentru ţările ai căror soldaţi luptă în Irak şi cred că pot asigura liniştea în zonă. "Afară cu străinii!" "Credem că toate puterile, care au venit de la mii de kilometri, trebuie să părăsească regiunea. Trebuie să lase decizia în mâinile poporului şi al guvernelor din Orientul Apropiat", spunea ieri la finalul vizitei preşedintele iranian.

La mii de kilometri distanţă, Consiliul de Securitate al ONU nu pare să audă mesajul. Mai mult chiar, Teheranul ar putea fi supus unor sancţiuni, după cum a anunţat Ambasadorul Britanic la Naţiunile Unite John Sawers: "ne îngrijorează programul atomic iranian, riscurile proliferării. Pentru a respecta Tratatul de Neproliferare, Iranul trebuie să se implice activ. Şi asta încercăm să facem noi".

Nu toţi par dispuşi să asculte mesajele lui Ahmadinejad. Aşa cum nici el nu are timp să le asculte pe ale altora.