Frank-Walter Steinmeier, candidatul social-democraţilor germani la funcţia de cancelar

Când Frank-Walter Steinmeier a fost numit, în noiembrie 2005, ministru federal de externe, numele său era necunoscut marii majorităţi a germanilor. Între timp, juristul născut în 1956 în oraşul westfalic Detmold figurează în fruntea listei celor mai apreciaţi politicieni. Electoratul pare să împărtăşească opinia fostului cancelar Gerhard Schröder, care, cu ani în urmă, afirmase că Steinmeier ar putea face faţă oricând cu mare success funcţiei de şef al guvernului. Iată că acum Steinmeier a devenit candidat la această funcţie, în locul preşedintelui formaţiunii laburiste, Kurt Beck. Este o candidatură pe care, cel puţin public, Steinmeier nu şi-a dorit-o. El a afirmat nu cu mult timp în urmă: “ Sunt de părere că cel mai bun candidat ar fi Kurt Beck. Toată lumea poate fi încredinţată că îl voi sprijini cu toată puterea pe drumul său spre cancelaria federală.”

Acum însă, preşedintele social-democraţilor, Kurt Beck, va fi cel care se va vedea nevoit să-l sprijine din toate puterile pe Steinmeier pentru a deveni cancelar.

Frank-Walter Steinmeier a devenit membru al Partidului Social Democrat în anul 1975 şi provine dintr-un mediu tipic laburist, tatăl său fiind tâmplar iar mama sa muncitoare în fabrică. Steinmeier-fiul şi-a propus iniţial să studieze arhitectura, dar a renunţat în favoarea ştiinţelor juridice şi a politologiei. După terminarea studiilor a activat vreme de mai mulţi ani la Universitatea din Giessen.

În politica activă, Steinmeier şi-a făcut debutul la începutul anilor 90, având parte de o ascensiune fulgerătoare. A fost iniţial expert în cadrul guvernului regiunii Saxonia Inferioară, devenind apoi şef de cabinet al premierului regional de atunci, Gerhard Schröder, pentru a fi promovat la rangul de secretar de stat în anul 1996. Doi ani mai târziu, ambii s-au transferat de la Hanovra la Berlin - Schröder în calitate de Cancelar şi Steinmeier în calitate de secretar de stat însărcinat pentru relaţia cu serviciile secrete. În 1999, el a mai urcat o treaptă în ierarhie devenind şef al Cancelariei federale.

Fiind considerat un om eficient, puternic, discret şi demn de încredere, Steinmeier s-a bucurat de apreciere unanimă. Despre cel mai important colaborator al său, Schröder a declarat într-un interviu: “În afară de soţia mea, încredere nelimitată nu am decât în doi oameni: în şefa mea de cabinet şi în Frank.” După ce Schröder a pierdut alegerile din 2005, Steinmeier a devenit ministru de externe în guvernul de largă coaliţie condus de creştin-democrata Angela Merkel.

În scurtă vreme, calităţile de manager şi mediator ale noului şef al diplomaţiei germane au devenit foarte apreciate, de exemplu pe durata crizei UE, provocată de respingerea constituţiei europene la referendumurile din Franţa şi Olanda. Partenerii de discuţie ai oficialului de la Berlin au sentimentul că acesta le ia în serios grijile, fiind totodată înţelegător şi om de acţiune.

Din punct de vedere politic, Steinmeier s-a văzut confruntat cu o serie de presiuni când a fost vorba de rolul său în combaterea terorismului. Opoziţia l-a acuzat că, în calitate de coordonator al serviciilor secrete, s-a preocupat prea puţin de soarta cetăţenilor germani răpiţi de CIA după atentatele de la 11 septembrie 2001. În repetate rânduri, ministrul de externe a fost audiat de comisii parlamentare de anchetă, fără ca imaginea sa să aibă de suferit. Cu una dintre ocazii Steinmeier a declarat: “ Câteodată devine necesară şi luarea unor decizii dificile. Pot însă să vă asigur că, în măsura în care astfel de decizii au devenit necesare, ele au fost luate în limitele principiilor statului de drept. Aşa a fost în trecut şi vă asigur că aşa va fi şi pe viitor.”

În interiorul partidului său, politicianul este mai degrabă respectat decât îndrăgit. Faptul se datorează mai ales sprijinului dat de ministrul de externe controversatului pachet de reforme sociale intitulat “Agenda 2010”, o moştenire a erei Schröder care indispune mai ales aripa de stânga a formaţiunii. Fiindcă acest curent îi este ostil, Steinmeier a şi obţinut la congresul din octombrie anul trecut doar 85,5 la sută din voturi pentru funcţia de vicepreşedinte. Spre comparaţie, Kurt Beck a fost confirmat la vârful formaţiunii cu voturile a 95,5 la sută din delegaţi. În ciuda rezultatului de atunci, candidatul social-democrat la şefia guvernului pentru alegerile din 2009 se numeşte Frank Walter Steinmeier.