Frate, frate, dar brânza e pe bani. Şi oricum, trebuie apărată de lăcomia unor guri hămesite

Şi cum stăm cu Rusia? Nato vrea îngroparea pe veci a securii războiului rece, dar, atenţie, avertizează cotidianul Rzescspospolita. Fiindcă situaţia e foarte delicată pentru fostele state comuniste, aflate la cheremul Kremlinului înainte de a intra în alianţa nord-atlantică. De pildă pentru polonezi.

Pentru că NATO doreşte, pe de o parte, să coopereze cât mai strâns cu Rusia şi să construiască împreună cu Moscova scutul anti-rachetă. Pe de alta însă, tocmai imprevizibilitatea vecinului de la răsărit a determinat Polonia să ceară în mod expres alianţei confirmarea principiului „toţi pentru unul, unul pentru toţi”.

Dar oare n-a încremenit Moscova în proiect? "În ce măsură poate Rusia să treacă drept un partener strategic?" La această din urmă chestiune ziarul răspunde concludent cu o contra-întrebare cât se poate de firească. „E oare posibil ca occidentul să accepte ca partener strategic un stat care boicotează ceremonia decernării premiului Nobel pentru Pace unui disident prigonit în mod brutal de un regim comunist?”

Că, totuşi, nu e totul bătut în cuie pentru vecie, reiese din schimbarea care s-a produs la Vatican. Papa Ioan Paul al doilea a refuzat să pronunţe vreodată odiosul cuvânt „prezervativ”. Urmaşul său, „net mai puţin popular şi iscusit în materie de comunicări în masă, despre care se spunea că frizează înapoierea obscurantistă şi autismul, îl permite, spărgând tabuul reprezentat de prezervativ”, se entuziasmează cotidianul francez Le Courrier de l’Ouest.

Potrivit ziarului din Angers, pare că papa a făcut "doar un pas minuscul şi ridicol, în fapt e unul imens din unghiul bisericii". Fiindcă „admiţând prezervativul ca mijloc de combatere a maladiei sida, biserica începe să-şi potrivească ceasul doctrinar la timpul secolului 21”, mai crede acelaşi cotidian.

Alţi observatori sunt net mai precauţi sau chiar de-a dreptul sceptici. Pentru că nu se poate pune semn de egalitate între o dogmă, sau chiar o doctrină oficială, şi o părere personală, chiar dacă a exprimat-o papa.

Mult scepticism răzbate şi din comentariile dedicate în occident ajutoarelor destinate Irlandei. În context, Lübecker Nachrichten deplânge scoaterea castanelor din foc cu mâna contribuabililor europeni. Ziarul se arată scandalizat de faptul că, la 3 ani de la izbucnirea crizei financiare, continuă socializarea pierderilor şi privatizarea profiturilor. Fiindcă „marile bănci n-au a se teme de nimic, deşi tocmai ele au fost cele care au provocat dezastrul, alimentând ani de zile Irlanda cu credite care au sfârşit prin a o sufoca”.

În fond, relevă şi ziarul austriac Die Presse, Uniunea salvează acum nu atât Irlanda, cât băncile germane şi engleze care au pompat bani în ea. Ziarul prevede ca atare inexorabilul sfârşit al monedei euro, dacă nu se va reveni rapid la principiile economiei de piaţă şi se va bloca în continuare falimentul oricărei bănci.

Analiştii se arată alarmaţi nu doar de soarta monedei euro, dacă tot mai multe state vor urma Greciei şi Irlandei, ci şi de a Uniunii. Rezistenţa populistă va creşte în ţările obligate să accepte colacul de salvare al FMI şi al UE, iar instigările anti-europene vor spori, avertizează de Volkskrant, de la Amsterdam.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ioachim Alexandru