Frica de străini a Europei

Mulţi comentatori se ocupă şi de slăbiciunea opoziţiei libiene, ai cărei luptători se arată prea puţin în stare să ţină piept trupelor lui Gaddafi, precum şi de incapacitatea vestului de a exporta democraţie şi idealism într-o lume arabă care nu interesează vestul decât sub raportul stabilităţii.

Scriitorul polonez Andrzej Stasiuk susţine această opinie într-un eseu publicat vineri de ziarul elveţian Neue Zuercher Zeitung, în care face o paralelă între revoluţiile anticomuniste din estul Europei şi cele actuale din lumea arabă. Eseul se intitulează "Frica de străini a Europei".

Potrivit autorului polonez, vestul, din care face azi parte şi Polonia, priveşte fără mari emoţii spre Orient, aşa cum, în ultimele decenii, a perceput şi lupta anticomunistă a polonezilor ori tragedia abătută asupra fostei Iugoslavii.

Din acest motiv s-a permis ca „Bosniei să i se scurgă sângele, încetul cu încetul", în timp ce „Libia, o ţară cu petrol şi turism ieftin", n-a fost lăsată să moară lent, devreme ce „n-a durat decât câteva săptămâni înainte să se intervină, ipocrit", în numele democraţiei, mai scrie Stasiuk.

Potrivit lui, istoria se repetă: "Îmi amintesc bine de singurătatea noastră sub comunişti. Occidentul ne privea cu destul de puţin interes, temându-se ca nu cumva drama noastră să ne depăşească graniţele. Şi acum privim noi, de la mare depărtare, către nişte oameni care speră să-şi schimbe destinul şi îşi riscă vieţile, dar cărora n-avem a le oferi nimic. Ne e frică de ei, pentru că sunt altfel, şi nu vrem să devină ca noi şi să vină la noi".

Nu e singurul motiv de frică al occidentalilor. Ziarele germane se ocupă pe larg de efectele celei iscate de energia nucleară în Republica Federală, în speţă de draconicele teste proiectate de guvernul berlinez pentru centralele atomice. Unii observatori critică severitatea, caracterul aleatoriu, populist şi oportunismul acestor teste, menite să ducă la închiderea înainte de termen a celor mai vechi reactoare nucleare germane, care, după Fukushima, au devenit în Germania de tot impopulare.

Note rele recoltează guvernul şi pentru prestaţia sa în politică externă. Frankfurter Rundschau trimite la îndoielile exprimate de New York Times „cu privire la capacitatea Germaniei conduse de Angela Merkel de a juca în lume un rol conducător, dată fiind politica externă a executivului ei. Guvernul Merkel ar tinde să-şi sacrifice relaţiile bune cu aliaţii pe altarul unor interese naţionale înguste şi a unor avantaje politice interne… La fel de zdruncinate sunt relaţiile franco-germane".

Ziarul de stânga din Frankfurt condamnă, în context, mai puţin neparticiparea Germaniei la operaţiunile militare din Libia, cât evidenţa caracterului tactic şi electoral al deciziei Republicii Federale de a se abţine de la votul din Consiliul de Securitate ONU cu privire la Gaddafi.

Alţi comentatori se opresc asupra incapacităţii opoziţiei libiene de a repurta victoria în confruntarea cu regimul de la Tripoli, şi solicită, între altele în numele stabilităţii, o mai consistentă intervenţie apuseană de partea rebeliunii.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ovidiu Suciu