Frica de vaccin

Teme-te şi nu cerceta!

Pentru a-şi atinge scopul, campaniile de vaccinare derulate astăzi în ţările occidentale, incluzând România, au nevoie nu doar de cercetători sau medici ci şi de o echipă de specialişti în comunicare.

Cele mai vizibile campanii de vaccinare derulate în ultima vreme de Ministerul Sănătăţii sunt străbătute de defecte majore ale procesului comunicării beneficiilor către marele public. Rezultatul este multiplicarea neîncrederii populaţiei faţă de autorităţile medicale autohtone şi, consecutiv, faţă de beneficiul real al unui vaccin.

Vaccinul-ciumă

Poate cel mai cunoscut caz este campania de vaccinare anti-HPV, menită a preveni cancerul de col uterin. În urmă cu un an, Ministerul Sănătăţii cheltuia peste 20 de milioane de euro pentru achiziţionarea dozelor necesare.

Imediat, mass-media a fost inundată de informaţii privind suspiciunile care planau asupra contractelor încheiate cu furnizorii din industria farmaceutică, precum şi de critici directe la adresa eficienţei vaccinului. Rezultatul: peste 90% dintre părinţi nu şi-au dat acordul pentru vaccinarea anti-HPV a copiilor lor.

Campania de informare publică a fost reluată, aşteptându-se în următoarele zile rezultatele unui sondaj de opinie în rândul părinţilor privind oportunitatea iniţierii unei noi campanii de vaccinare. De aceste rezultate depinde conduita viitoare a autorităţilor medicale şi nu de aprecierea corectă a argumentelor ştiinţifice.

Cobaii nu trăiesc doar în laboratoare

Discursul apocaliptic stimulat de izbucnirea epidemiei de gripă porcină şi în România a adus în prim-plan o nouă fobie medicală: frica de vaccinul AH1N1. Controversa apare pe fundalul unor declaraţii hazardate făcute de oficialităţi ale Ministerului Sănătăţii.

Declaraţiile ministrului Ion Bazac, care afirma că acest vaccin este obligatoriu, au declanşat critici prompte, ducând până la iniţierea unei petiţii adresate Guvernului, care a beneficiat de mii de semnatari. „Nu acceptăm să fim cobaii vaccinului AH1N1”, spun petiţionarii, developând complexul de inferioritate care stă la baza unei alte epidemii: neîncrederea patogenă.

Rolul de victimă ţine loc de sănătate

Deşi membri deplini ai Uniunii Europene, mulţi români se consideră cetăţeni de mâna a doua, victime predilecte, conform imaginarului colectiv, a puternicelor companii farmaceutice şi a cinismului guvernelor occidentale. Năluca, cultivată de către felurite asociaţii extremiste cu tematică conspiraţionistă, este însă solid sprijinită de neîncrederea populaţiei în autorităţi, o neîncredere de această dată fundamentată real.

Iată cum impotenţa comunicaţională a Ministerului Sănătăţii, absenţa din spaţiul public a unor specialişti credibili şi relativizarea autorităţii statului au contribuit la declanşarea unui nou fenomen în societatea românească: frica de vaccin.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Ovidiu Suciu