Frumoasa lume nouă

Cum la Hannovra s-a inaugurat cel mai mare tîrg internaţional de telecomunicaţii şi tot azi, la Karlsruhe, Curtea Constituţională a emis o sentinţă asupra stocării „preventive” a datelor personale în baza legislaţiei antiteroriste, editorialiştii îşi pun întrebări legitime. De pildă, cît de mult poate statul supraveghea cetăţenii. Şi cît sunt de dispuşi aceştia să-şi încredinţeze secretele şi intimităţile internetului.

DIE WELT publică un grupaj de articole pe marginea delicatului subiect, relevînd că de utilizatori depinde, în primul rînd, ce date şi informaţii personale îşi iau zborul în spaţiul virtual.

În ceea ce priveşte stocarea de către companiile de telefonie a datelor personale pe termen limitat, liderul liberal Burkhard Hirsch deplînge procedurile în baza cărora indivizii sunt trataţi ca potenţiali delincvenţi.

Mai primejdioasă pare a fi voracitatea cu care în special concernele şi firmele americane colectează datele utilizatorilor spre a obţine un „profil” individual al acestora – rezultă din comentariul apărut în MÄRKISCHE ALLGEMEINE.

Capcanele facebook-ului pot fi însă ocolite în măsura în care userii vor părăsi paginile de socializare în favoarea adevăraţilor prieteni în carne şi oase – sugerează BERLINER ZEITUNG, comparînd evoluţia cu un fenomen similar petrecut în gastronomie: după entuziasmul stîrnit, la începuturile sale, de fast food, consumatorii exigenţi au revenit la deliciile slow-food-ului, cu alte cuvinte la bucatele gătite în tihnă, tradiţional, „ca la mama acasă”.

Cît de ispititoare este o lume lipsită de arme nucleare, se întreabă editorialistul Michael Stürmer tot în DIE WELT, în articolul intitulat „Pactul cu diavolul”. Concluzia sa ar fi următoarea: superputerile nu vor renunţa la disuasiune, iar duşmanii păcii la dorinţa de a poseda şi ei arme nucleare.

Aşa încît năzuinţa preşedintelui Obama spre o lume denuclearizată, răsplătită cu Nobelul pentru Pace, reiterată în anul scurs de cînd a preluat Şefia Casei Albe, pare de-a dreptul utopică, notează NEW YORK TIMES. Şi nu-i de mirare, potrivit ziarului, "că adversarii săi îl consideră naiv”, devreme ce Iranul şi Coreea de Nord deţin deja un potenţial nuclear de ameninţare.

Cît despre lobbyiştii înarmării din Cogresul american, din care fac parte şi membri ai partidului democrat, aceştia nu au de ce să subscrie la noua strategie a preşedintelui Obama. Prin urmare NEUES DEUTSCHLAND crede că ea va fi în cele din urmă cvasi-identică cu cea a predecesorului Bush.

În consecinţă, Obama va fi nevoit să rămînă prudent – el va reduce arsenalul fără a renunţa la el, ori la riposta în cazul unui atac – conchide SÜDWEST-PRESSE.

Că speculanţii atacă moneda comună euro, pare a-i lăsa indiferenţi pe politicieni. Cert este că tentativa de a stabiliza piaţa cu vagi promisiuni de ajutor a eşuat – scrie FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND, comentînd evoluţia crizei elene. Cotidianul economic întrevede un ajutor real pentru zona monetară euro mai degrabă în mîna întinsă de FMI, a cărui terapie este într-atît de impopulară şi nedorită, încît este posibil că, tocmai spre a o evita, statele indisciplinate se vor cuminţi.

În sfîrşit, presa comentează copios, din motive cu totul lesne de înţeles, spulberarea mitului creat în jurul unuia din cei mai celebri jurnalişti şi reporteri est-europeni, polonezul Richard Kapuczinski. O biografie a acestuia, scrisă de un redactor mai tînăr de la Gazeta Wyborcza, în baza documentelor puse la dispoziţie de soţia răposatului Kapuczinski, dezvăluie că acesta nu ar fi fost deloc prietenul adevărului, nu credea în caracterul obiectiv al relatărilor, era partinic şi uşor mitoman, un adversar al globalizării, care nu l-a cunoscut nici pe Che Guevarra, şi cîte şi mai cîte. Dar nu cumva tocmai colegii lui Kapuczinski, editorii săi şi ,nu în ultimă instanţă cititorii au avut şi ei nevoie de această legendă, care acum se destramă şi tulbură Polonia - se întreabă în cele din urmă, DIE WELT.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M. Iancu