Fundamentalismul islamic - la vremuri noi, metode noi

În martie 2011, pe aeroportul din Frankfurt pe Main, Arid Uka (21 de ani) a împuşcat doi soldaţi americani. Alte persoane au fost grav rănite. Tânărul şi-a motivat fapta prin ura faţă de militarii aflaţi în misiune în Afganistan. Înainte de comiterea faptei, Uka văzuse pe YouTube un material video cu soldaţi americani care violau femei musulmane. Mai târziu s-a aflat că bărbatul lua parte la discuţii pe diverse forumuri islamiste şi că urmărea constant filmuleţele postate online de către extremişti. Contacte directe cu jihadiştii nu a avut niciodată.

În opinia lui Alexander Eisvogel, vicepreşedinte al Oficiului Federal pentru Protejarea Constituţiei, Arid Uka este un caz tipic de autoradicalizare prin intermediul internetului. Nu de mult, în paginile publicaţiei "Frankfurter Allgemeine Zeitung", Eisvogel aprecia că, în prezent, lumea se confruntă cu un "Jihad 2.0, un fel de jihad virtual". Internetul face acum posibil ceea ce, pe vremuri, reuşeau numai predicatorii şi şcolile coranice: crearea unui grup social cu nişte convingeri aparte.

De la fax la Facebook

În Germania, această tendinţă este relativ nouă. În ultimii 15 ani, fundaţia Ştiinţă şi Politică (SWP) din Berlin a studiat îndeaproape maniera în care jihadiştii îşi fac propagandă. La trecerea în noul mileniu, internetul nu juca, încă, un rol important. Al Qaida îşi publica mesajele pe faxuri sau casete video expediate postului de televiziune Al Jazeera. La scurtă vreme după atentatele din 11 septembrie 2001, diverse forumuri online, în limba arabă, care promovau jihadul, au început să câştige teren.

Conform cercetătorului Guido Steinberg, reprezentant al SWP, între 2003 şi 2008 mediul virtual a fost împânzit cu materiale de senzaţie. Printre altele, pe internet a putut fi urmărită şi execuţia omului de afaceri de origine americană Nicholas Berg (2004). În mare parte, reţelele teroriste au fost cele care au publicat respectivele filmuleţe. Între timp, tendinţa s-a schimbat: cercetătorii constată că, acum, la cuvânt se înscriu mai ales simpatizanţii extremiştilor. Mulţi internauţi, cândva activi în numele unor organizaţii ca Al Qaida, au murit sau se află în închisori. Mai nou, jihadiştii profită de popularitatea reţelelor de socializare pentru a-şi promova ideile pe Twitter sau Facebook.

De la propagandă la terorism

În spaţiul vorbitor de limbă germană, jihadiştii au început să-şi facă propagandă pe internet, prin intermediul simpatizanţilor lor, cam de prin anul 2005. În faza incipientă, propagandiştii erau destul de stângaci - afirmă cercetătorul Guido Steinberg. Chiar dacă îşi prezentau convingerile în filmuleţe video interesante şi traduceau textele din arabă în germană, "în foarte multe cazuri, poliţiştilor le-a fost extrem de uşor să depisteze cine conduce din umbră aceste activităţi", adaugă Steinberg.

Astfel, în ultimul deceniu, numeroşi actori influenţi au părăsit scena extremismului pentru a lua drumul închisorilor. Dar locul acestora a fost ocupat imediat, susţine Steinberg. Un astfel de exemplu ar fi gruparea "Comunitatea lui Abraham". Liderii organizaţiei interzise în Germania, în vara anului 2012, au părăsit Republica Federală, dar continuă să-şi facă propagandă de peste graniţă. Experţii sunt de părere că jihadiştii nu caută doar să câştige adepţi, ci încearcă să-şi construiască şi structuri teroriste.

Germania - o cale aparte

Spre deosebire de alte state, în Germania, procesul de creare a unor reţele teroriste, a decurs în mod diferit. În mod evident, pentru mulţi extremişti din Republica Federală, propaganda jihadiştilor s-a lovit de o barieră lingvistică mult prea înaltă, crede Guido Steinberg:

"Scena germană este puternic dominată de recruţi de origine turcă şi kurdă care, în majoritatea cazurilor, s-au alăturat organizaţiilor uzbece."

Expertul este convins că orientarea acestor extremişti are legătură, în primul rând, cu limba. Originea limbilor turcă şi uzbecă este comună, iar cele două popoare se înrudesc. Grupările uzbece ca "Uniunea Jihadului Islamic" sau "Mişcarea Islamică a Uzbekistanului" au recrutat uşor adepţi tineri pe care, ulterior, i-au instruit în tabere de luptă.

Modernul combătut cu mijloace moderne

Cazul lui Arid Uka demonstrează, însă, că nu întotdeauna e nevoie de antrenament în tabere de luptă pentru a comite acte teroriste. Tânărul a ajuns să curme vieţi cuprins numai de fascinaţia propagandei de pe internet. Guido Steinberg nu e deloc surprins. Jihadiştii şi-au perfecţionat metodele, nu mai sunt amatori ca la început, iar materialele video postate online pot duce cu uşurinţă la radicalizarea utilizatorilor de rând.

"În mod ironic, islamiştii folosesc mijloacele moderne de comunicare pentru a combate lumea modernă", spun cercetătorul austriac Nico Prucha. "Dacă această tendinţă se va menţine, lupta împotriva terorismului va trebui să se bazeze pe o strategie complet nouă", completează Guido Steinberg.

Un proiect privind soluţionarea problemei încă nu există. În orice caz, se menţionează în studiul SWP, în Germania există câteva sute de jihadişti şi mai puţin de o mie de simpatizanţi ai acestora. O soluţie în combaterea extremismului ar putea fi readucerea pe drumul cel bun a jihadiştilor care şi-au ispăşit pedepsele. Odată ce au părăsit scena, aceştia ar putea convinge grupările teroriste că violenţa e un drum greşit.