Furtuna memoriei

In inima Berlinului, la câţiva metri de locul în care căpteniile naziste luau, la începutul anilor 40, decizia exterminării tuturor evreilor, se ridică acum un câmp compus din 1400 de stele. Până în primăvara viitoare li se vor adăuga alţi 1300 de pilaştri din beton de diverse înălţimi. Coloanele alcătuiesc un uriaş labirint convergând spre un centru ameţitor pentru cei ce se încumetă să pătrundă în interiorul său. Inima acestui rebarbativ memorial stârneşte un uragan de asociaţii, fiind menit să-i sugereze omului rătăcit în labirint propria sa fragilitate: e un mod de a recupera istoria, de a o reîntrupa, fie şi imperfect. De a condiţiona fie şi parţiala retrăire a infernului degenerescenţei umanităţii aflate în momentul ei cel mai hidos. E un mod de a reactualiza, de a mijloci resimţirea vulnerabilităţii radicale a celor peste care, din pricina unor oameni în carne şi oase şi nu a unei forţe oarbe a naturii s-a prăbuşit la un moment dat al istoriei cerul umanităţii şi s-a cutremurat concomitent pământul, temeiul universului uman. Laolaltă cu alte milioane, aceşti oameni au devenit victimele asasinatului colectiv săvârşit industrial şi sistematic asupra unui popor condamnat la exterminare doar în temeiul religiei, ”rasei” şi prezumtivei lui origini etnice.

Predarea provizorie a memorialului, care va fi urmată la 8 mai 2005 de cea oficială, marcând şi împlinirea a 60 de ani de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, a fost însoţită ieri de o festivitate l-a care au participat atât autorul complexului memorial, cât şi oficialităţi germane. Preşedintele Bundestagului, Wolfgang Thierse a elogiat opera arhitectului american Peter Eisenmann, reliefînd că lucrarea sa va constitui, pe termen lung, ”într-o piatră” de hotar, fiind deopotrivă un prilej de scandal şi de meditaţie" a germanilor, menit să împiedice alunecarea în uitare a celui mai întunecat capitol al propriei lor istorii.”Nu era cazul să fie un monument cumsecade, ci să provoace, să stimuleze dezbaterea, reflecţia, meditaţia, amintirea, perpetuarea gândirii”, a subliniat Thierse.

Sub câmpul de pilaştri de beton s-a edificat parţial subteranul muzeu – un centru de informare despre Holocaust, care va ilustra destinele celor pulverizaţi de moara genocidului între altele prin reproducerea istoriei unora dintre familiile victimizate de nazişti. Construcţia memorialului s-a poticnit în repetate rânduri, între altele din pricina controverselor iscate spre exemplu de utilizarea de materiale livrate de firma germană Degussa. Era aceiaşi întreprindere care, cu peste 6 decenii în urmă, produsese gazul ”Zyklon B”, folosit în fabricile concentraţionare ale morţii, cu care călăii nazişti împânziseră Europa.

Evident, memorialul berlinez a suscitat comentarii diverse. Sugestiv mi se pare cel publicat de ziarul "Braunschweiger Zeitung": "Memorialul e o pată sumbră pe fizionomia Berlinului, corespunzând întunecatei pete maculînd mentalitatea poporului din care a izvorât cea mai mare crimă din istoria umanităţii civilizate: asasinarea a 6 milioane de oameni doar pentru că erau evrei”. Ca atare, monumentul permite confruntarea cu enormitatea acestei crime, constată ziarul din Braunschweig. "Die Welt", din Berlin salută de asemenea edificarea lui, evidenţiindu-i caracterul de avertisment adresat chiar germanilor: "fiindcă demenţa rasistă nu trebuie să se mai repete niciodată". Dar cu un realism care nu poate fi în acest caz decât pesimist, ziarul berlinez prevede eventualitatea pângăririi lui de către neonazişti, şi cere "democraţilor să se pregătească să-l apere, constituindu-se în zidul său protector".