Furtună ucigaşă din neglijenţă de politicieni

Ciclonul Irma, unul dintre cele mai puternice uragane din toate timpurile şi de pe toate meridianele, a bătut peste mare, oameni, populaţii, aşezări, ogoare, sate şi oraşe, peste insule, state federale şi ţări întregi. A făcut prăpăd, ucigând însă doar aproximativ 60 de oameni. În Florida, poate cea mai populată şi deci afectată zonă în afară de Antile, ciclonul tropical a omorât cel puţin 13 persoane, dintre care 8 vârstnici dintr-un cămin, asasinaţi de căldură, după ce furtuna le-a oprit curentul şi le-a avariat sistemul de aer condiţionat. 

"Ar fi putut fi câteva mii de victime", a spus preşedintele american Trump, lăudând eforturile localnicilor de a reduce pierderile şi pagubele Irmei la minimum. La cât de puternic s-a dovedit ciclonul, dacă se abătea asupra altor zone, cine ştie. Poate ar fi făcut zeci de mii de victime.

Pe Facebook, un român din Japonia semnala, că, duminică, "prin Hiroșima a trecut un taifun. E drept, a nimerit pe flancul vestic, mai puțin violent. Dar ploile au fost abundente. Zero morți".

Cruzimea Irmei s-a dovedit mai multă. A generat deci multe sau puţine pierderi de vieţi omeneşti? Fiecare victimă e, cert, una prea mult. Totuşi, cei 2.000 de locuitori din Barbuda şi-au văzut insula practic complet distrusă. Dar n-au de ţinut doliu decât pentru un copil.

În Insulele Virgine ale Regatului Unit s-au înregistrat şase morţi, distrugeri materiale maxime şi  o sută de deţinuţi evadaţi. În Cuba oficialităţile au admis oficial moartea a zece persoane, sinistraţii fiind însă despăgubiţi şi răsplătiţi cu o abundenţă de lozinci de îmbărbătare comunistă. Restul populaţiei inundate s-a aşezat la cozi interminabile spre a-şi procura o bucăţică de pâine.

Câţi oameni şi-au pierdut viaţa cu adevărat în Cuba? Nu vom şti probabil niciodată. În schimb, la Saint Barthelemy au zburat acoperişurile de pe case, n-a mai fost curent, dar n-a murit nimeni. A suferit rău şi insula franco-olandeză Sf Martin. Furtuna a transformat-o în ghiveci, docurile şi mare parte din ambarcţiunile din port fiind făcute zob, de parcă ar fi fost zidurile unui castel din cărţi de joc strivite de un pumn furios. Regele olandez Willem-Alexander s-a abţinut totuşi să facă filosofie de doi bani. N-a suflat nimic despre nişte prezumtive legi de "interdicţie a uraganelor".

Regele a declarat sobru că n-a mai "dat cu ochii vreodată de aşa ceva". Raportată la forţa colosală a vulcanicei furii a naturii şi la alte catastrofe similare, bilanţul cataclismului din Caraibe numit Irma îmi pare, cu toate acestea, modest. Căci în SUA ca şi în teritoriile adiacente, în care la pupitru nu sunt comunişti, ca în Cuba, sau postcomunişti, ca la Bucureşti, oamenii au fost avertizaţi din timp.

Cu zile înainte li s-a explicat în SUA cum să se ferească şi să se pregătească. Oamenii au fost conjuraţi să nu se joace de-a furtuna şi de-a viaţa, ci să se pună din vreme la adăpost, lăsându-se evacuaţi. N-au fost avertizaţi, fireşte, doar cetăţenii locului. Nu. În ciuda pierderilor economice posibile, s-a dus o asiduă muncă de lămurire şi cu turiştii, conjuraţi să ia rapid distanţă spre a se feri de pericol. 

Ce s-a întâmplat însă după ce Irma şi-a epuizat energia, îndreptându-se spre nord? A ieşit în faţă guvernatorul statului Florida. Ce-a spus el? S-a fudulit? Nu s-a bătut cumva cu pumnii în piept, mândru că şi-a făcut datoria de a alarma din timp poporul şi de a salva, în consecinţă, ce se putea salva? N-a explicat el oare că nu există legi să interzică furtunile? Guvernatorul Floridei s-a rezumat să declare simplu că „vom avea mult de lucru". Că oamenii vor primi ajutor spre a fi "readuşi cât mai curând" la o viaţă normală. Şi a promis că „statul va fi reconstruit".

Mai semeţ s-a dovedit premierul Tudose. Care a declarat textual, despre furtuna bănăţeană, duminică seara, despre care ar fi putut afla amănunte de la sârbi: „Asta e. Ce să facem? Să dăm o lege să nu mai bată vântul?“ După care s-a repezit să facă puţină ordine politică în ţară pe spinarea celor opt cadavre. A tras deci spuza, politic, pe turta lui de prim-ministru PSD-ist.

"Întrebaţi-l pe Robu de ce a picat peste un om semnul cu 'Bine aţi venit la Timişoara'", a ţinut Tudose să evidenţieze, în mod odios. Anterior, prim-ministrul intervenise la televiziunile de stiri, spre a afirma după rănirea zecilor de oameni lăsaţi neavertizaţi în faţa gravei ameninţări, că autorităţile ar fi "în alertă" şi s-ar fi constituit o „celulă de criza". Abia luni dimineaţa a realizat că autorităţile din subordinea lui sunt în culpă, căci nu i-au alarmat pe oameni din timp deşi ar fi putut şi ar fi trebuit s-o facă.

Mai bărbat cu victimele nevinovate decât guvernatorul Floridei s-a dovedit şi aliatul actual la guvernare al premierului. Ca predecesor al lui Tudose la cârma executivului, premierul Călin Popescu Tăriceanu reacţionase la inundaţiile devastatoare din 2005 întrebând o sinistrată dacă "nu vrea oare să i se facă un hotel?" Melania Cincea amintea luni, pe Facebook, de acest trist episod, explicându-le "domnilor politicieni“ ce anume se aşteaptă "la modul general" de la ei. În speţă, "să nu mai fiţi aroganţi sau măcar să tăceţi, dacă nu puteţi empatiza, într-adevăr, cu oameni aflaţi în suferinţă".

Unul care a dovedit nu o dată că e în stare să empatizeze e fostul premier Dacian Cioloş: ''Furtuna foarte violentă din vestul țării nu ar fi putut fi oprită. Însă oamenii care și-au pierdut viața, zecile de răniți ar fi trebuit să fie preveniți despre iminența acestui fenomen extrem. Concluzia este simplă: sistemele de avertizare și informare a populației NU au funcționat", a susţinut fostul premier. 

Cioloş are, desigur, dreptate. Dar oare de ce n-au funcţionat sistemele, domnilor Tudose, Tăriceanu, Arafat et comp? De ce au clacat meteorologii de la ANM? De ce o furtună ucigaşă, dar un vânticel blajin, dacă îl asemuim cu Irma, a putut produce devastări comparabile doar cu furtuna secolului?

Răspunsurile la aceste întrebări sunt deprimante. Adevărul e că guvernanţilor români le pasă prea puţin, ori poate chiar deloc, de propriul lor popor. Dregătorii ţării şi membri elitei ei politice sunt puşi pe ghiftuială iresponsabilă, pe plagiat sau furt din banul public, pe dat pumni ori calomniat, iar nu şi pe condus de o manieră admisibilă. În plus, mai nimeni din demnitarii prinşi că au greşit serios nu e tras vreodată realmente la răspundere.

Are mafia grijă să-i facă scăpaţi. Încât nu-i de mirare că, după cum deplora preşedintele Iohannis înainte de a pleca în SUA, "structurile statului îşi pasează reciproc răspunderea". Să ne uimească faptul că inşi ca Tudose ori Tăriceanu îşi sfidează concetăţenii după tragedia unor dezastre naturale? Să nu ştim preţul instalării în fruntea ţării a unei caste nu doar indiferente, incompetente, rele şi corupte ci şi rău educate şi crescute? Dacă ne lasă memoria, catastrofele naturii şi cataclismele pricinuite de politicieni şi administratori neaveniţi vor avea grijă să ni-l amintească.