”Gândul constant”

Cotidianul german HAMBURGER ABENDBLATT defineşte semnificaţia istorică a experienţei Holocaustului pentru civilizaţia universală. ”Dacă am încerca să concentrăm abisul sufletului omenesc, capacităţile sale uriaşe de bestialitate, cele mai josnice instincte, dar şi durerea fără margini şi capacitatea sufletului omenesc de îndurare, atunci expresia tuturor acestor lucruri este Auschwitz – ‚punctul zero’ al istoriei Germaniei, esenţa pură a sfidării oamenirii.”

Ce semnificaţie mai pot avea, în prezent, pentru noi cuvintele cultură, morală, etică, amintire, inteligenţă şi umanism, dacă toate la un loc au permis în Europa secolului 20 inexplicabilul, devenind complice la justificarea ”soluţiei finale” pentru exterminarea unui popor, se întreabă, la Paris, cotidianul francez LIBERATION.

Momentul Auschwitz reprezintă pentru MANNHEIMER MORGEN o tragedie inegalabilă. Iar toate încercările de a compara crimele naziste cu fărădelegile altor dictatori precum Stalin sau Mao sunt derizorii. Cotidianul adaugă însă, că la fel de unică este şi disponibilitatea generaţiilor germane tinere de a-şi asuma responsabilitatea istorică.

Cotidianul GENERAL-ANZEIGER din Bonn, aminteşte că Preşedintele Germaniei n-a luat cuvântul la festivitatea de comemorare de la Auschwitz. O atitudine foarte potrivită, căci nici cele mai sensibile cuvinte, nici cele mai sincere mărturisiri ale regretelor şi ruşinii n-ar fi putut pătrunde dincolo de zidul durerii fără margini, faţă de suferinţele milioanelor de oameni provocate de germani prin lagărele lor de concentrare. Prin tăcere şi ascultare, prin înţelegere, empatie şi consolare – doar aşa putem împărtăşi durerea victimelor.

Supravieţuitorii au fost cei care au luat cuvântul, străduindu-se să povestească inimaginabilul. Dar cine va mai rosti ceea ce nu poate fi rostit, se întreabă, din nou, cotidianul francez LIBERATION, când aceştia vor fi plecat dintre noi? Statele îşi asumă de acum responsabilitatea ca în şcoli să se păstreze vie amintirea victimelor. Fiecare din noi este responsabil de a veghea la păstrarea memoriei.

Acesta este şi leitmotivul cotidianului german, WIESBADENER KURIER: ”Să nu uităm niciodată, să rememorăm mereu – nu doar la 60 de ani de la eliberarea lagărului. Nu doar privind în urmă, din milă faţă de supravieţuitorii încă în viaţă, ci privind în prezent. ‚Niciodată’ – aceasta este consecinţa amintirii. Atât de actuală în vremuri, în care în toată Europa sinagogile stau sub protecţia jandarmilor. Şi în care într-un Parlament german s-au instalat neonazişti care predică aceleaşi orori ca ucigaşii de odinioară.”

La Milano, cotidianul italian CORRIERE DELLA SERA denumeşte aceasta – ”gândul costant”. ”Trebuie să ne întoarcem mereu acolo, să privim liniile ferate, sârma ghimpată, cuptoarele şi barăcile. Trebuie să ne ducem şi copiii acolo. Şi să-i sfătuim, să-şi ducă, la rândul lor, copiii acolo. Şi să nu încetăm niciodată de a explica inexplicabilul, de a povesti oroarea fără margini a acestui abis. Acesta este gândul constant care se întoarce mereu, aproape obsesiv”.

Cotidianul german STUTTGARTER NACHRICHTEN se întreabă, în legătură cu recentul scandal din Parlamentul Saxoniei: ”Oare germanii nu mai învaţă?”. La 60 de ani de la eliberarea lagărelor naziste, răspunsul este limpede: ba da. Germania trebuie să se impună respingând categoric hărţuirea neo-nazistă. Să nu închidem ochii în faţa acestei evidenţe, care şi-a întins rădăcinile sinuoase şi respingătoare până în inima societăţii.

Ediţia în limba germană a publicaţiei FINANCIAL TIMES este însă de părere, că nazismul nu se poate combate pe cale constituţională. Drepturile de bază şi regulile de joc ale democraţiei nu schimbă cu nimic cauzele care au determinat succesul în alegeri ale partidului de extremă dreaptă NPD.

Dar cotodianul londonez THE TIMES, apreciază evoluţia societăţii germane pozitiv. Aproape orice aspect al vieţii în Germania zilelor noastre este legat, în continuare, de moştenirea sinistră a trecutului nazist. Refuzul de a-şi trimite trupele în intervenţii militare, pacifismul, lupta pentru protecţia mediului, opoziţia faţă de tehnologia genetică, tabu-urile verbale şi politica de consens – toate aceste strădanii de a repara greşelile trecutului au reuşit, atât în plan material cât şi spiritual, iar pentru aceasta germanii trebuie aplaudaţi. Căci ţara este pe deplin conştientă că poartă o responsabilitate mai mare faţă de democraţie şi de extremismul politic.