Abschluss G8-Gipfel
28 mai 2011
Scena nu puteau fi mai potrivită: o elegantă staţiune franceză, care şi-a trăit gloria prin 1900, cu curse de cai şi specialităţi culinare dintre cele mai fine. Aşa şi-a întâmpinat preşedintele francez Nicolas Sarkozy oaspeţii. Atmosfera a dat oarecum un sens întrunirii liderilor G8. Sensul fiind acela că gazda avea nevoie de o scena pentru propria-i politică internă. O scenă pe care cuplul Sarkozy s-a mişcat în voie. Chiar şi Carla, vizibil însărcinată, a intrat în fotografiile de grup.
Imagini frumoase, nimic de zis. Dar întrunirile G8 nu mai sunt de actualitate. Grupul celor 20 de state, care include şi economiile emergente, reprezintă de fapt prezentul. Nici o problemă majoră, fie ea politică sau economică, nu poate fi soluţionată la vreun summit G8. Şi totuşi liderii continuă să se întâlnească, în paralel cu summiturile G20.
Ceea ce au decis acum membrii G8, de exemplu să acorde ajutor pentru Africa de Nord şi să se ocupe mai intens de sectorul energetic nuclear, putea fi mai bine analizat într-un cadru mai larg, cu o relevanţă mai mare. Sau, există şi varianta limitării, de exemplu la nivelul Uniunii Europene. Dar G8 are o dimensiune aparte: prea mic pentru politică internaţională şi prea diferit pentru a ajunge la soluţii comune în probleme stringente.
Discutarea candidaturii lui Christine Lagarde la funcţia de şef al FMI a fost apreciată de Sarkozy ca o temă nepotrivită, întrucât, a spus el, G8 nu este comitetul director al lumii şi nu poate decide asupra funcţiei, cu atât mai mult cu cât Franţa îşi doreşte o lume multipolară. Cât de adevărat!
Şi totuşi a existat un lobby intens pentru Lagarde şi, pe parcursul desfăşurării întâlnirii de la Deauville, a devenit tot mai clar că numirea ei este o chestiune decisă deja. O informaţie mai puţin bună pentru ţările cu economii emergente, care visau la această funcţie.
În loc să-i coopteze pe mai mulţi, cum este cazul în G20, aici se cristalizează tot mai mult aşa numitul "outreach". Termen adoptat chiar şi de diplomaţii germani. Outreach sună ca o mână întinsă şi acesta este şi sensul dorit. Bogaţii le permit numai temporar reprezentanţilor unor state africane să ia loc la masa comună. De decis nu pot decide, evident, nimic. Aşa a fost Deauville, aşa a fost gestul liderilor din G8. Formatul nu mai este de actualitate.
Autori: Christoph Hasselbach / Alina Kühnel
Redactor: Robert Schwartz