Gaddafi şi NATO

Mulţi se mai ocupă şi de aplanarea, printr-un proxim referendum, a certurilor din sânul alianţei social-democrat-ecologiste, care, marcată de poziţii antagonice în privinţa unui proiect industrial mamut, la gara din Stuttgart, se pregăteşte să preia de la conservatori puterea în landul Baden-Württemberg.

Pe lângă aceste două subiecte, abordate joi din plin, de presa germană, comentatorii apuseni mai consacră spaţii ample şi situaţiei din Libia din perspectiva intervenţiei NATO în nordul Africii.

La stânga spectrului politic, Frankfurter Rundschau reaminteşte că „rezoluţia Consiliului de Securitate ONU de acum o lună permite luarea tuturor măsurilor necesare protejării populaţiei civile libiene, dar interzice explicit dislocarea de trupe de ocupaţie. De la adoptarea ei, NATO a trecut la efectuarea unor raiduri de bombardament. Dar acolo unde populaţia civilă are nevoie de protecţie, bunăoară la Misrata, alianţa a dat greş. Întrucât soldaţii lui Gaddafi şi-a fortificat poziţiile în cartierele de locuinţe unde-şi ascund şi tancurile, misiunea alianţei nu e tocmai lesnicioasă. Iar dacă nu se încheie un armistiţiu, va fi nevoie de trupe terestre ca să se poată da o mână de ajutor populaţiei civile. Or, recursul la asemenea forţe pentru crearea unui coridor umanitar, ar implica riscuri pentru militarii NATO, motiv pentru care, pe plan politic intern, impunerea unei asemenea opţiuni după dezastrul afgan e foarte dificilă în multe state ale alianţei”.

Efectul acestei situaţii este deplorabil pentru „Pactul nordatlantic, care, după ce a anunţat ditirambic debarcarea lui Gaddafi, riscă să-şi vadă grav şifonat prestigiul. În răstimp, libienii sunt ameninţaţi şi ei de perspectiva unei destrămări a statului libian şi dezagregarea lui în regiuni care -i vor atrage pe extremişti”, după cum avertizează Münchener Merkur, care întrezăreşte apariţia unui nou focar perpetuu de conflict în spaţiul arab.

Nu mai puţin pesimist se arată ziarul israelian Jerusalem Post care constată că unul din grupurile rebele, şi anume Mişcarea Islamică Libiană, a fost formată din islamişti, iar Consiliul Naţional de Tranziţie e susţinut de Abu Yahia, un oficial al reţelei teroriste al Quaida născut în Libia. Acelaşi cotidian scoate în evidenţă pericolul ca Egiptul să încapă pe mâna fundamentaliştilor din Frăţia Musulmană, care ar întări Hamas, mişcarea extremistă a islamiştilor palestinieni din Gaza.

Ziarul de la Ierusalim mai scoate în evidenţă viitorul cu totul incert al Siriei, care, după debarcarea actualului ei dictator, Assad, s-ar putea confrunta cu un război civil de tip irakian.

Nimic din toate acestea nu tranşează dilema puterilor occidentale. Care, după cum scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung, dacă „se respectă, nu pot cere Naţiunilor Unite un mandat de intervenţie militară, pentru ca apoi să asiste neputincioase cum un dictator magrebin le dă cu tifla”. Fiindcă „e clar că, dacă Gaddafi se impune, situaţia populaţiei civile va deveni şi mai precară”. Poate NATO să accepte oare aşa-ceva? - se mai întreabă ziarul conservator din Frankfurt.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder