Gazul cel de toate zilele. Din Rusia, evident.

În timp ce panourile informative ale benzinăriilor din Germania declanşează frustrări din ce în ce mai profunde în rândul şoferilor, greii industriei de gaz din Rusia sunt de părere că vest-europenii trebuie să se pună bine cu stăpânii de la răsărit. În ciuda acestor convingeri, izvorâte fără îndoială din raţiuni comerciale, la cel de al treilea forum UE - Rusia organizat la Berlin acum câteva zile - unde gazul a fost tema principală de discuţie - politicienii germani au fost prezenţi cel mult cu gândul. Şi totuşi, poate n-ar fi stricat dacă unii dintre ei ar fi luat în serios avertismentele concernului rus Gazprom, crede cotidianul die Welt.

De cealaltă parte, în discuţia despre energie, algebra argumentelor Bruxelles-ului este marcată de truisme. Prea dureroasă este lipsa strategiilor şi analizelor comune, prea evidente diferendele de opinie ale europenilor pro centrale nucleare şi ale celor care se opun acestora şi, nu în ultimul rând, prea diferite sunt ideile şi abordarea militanţilor pentru o piaţă transparentă şi deschisă de cele ale ruşilor. Ruşi care, asemenea uriaşelor concernuri energetice europene, vor să aibă totul în mână: reţeaua, gazul, preţul.

Cu centrala nucleară… înainte

Chiar dacă au fost binecuvântaţi cu gaz şi petrol, ruşii pledează pentru energie nucleară, mirându-se cum vest-europenii, în frunte cu germanii – consideraţi de altfel descurcăreti - merg spre nicăieri. Rusia ştie că rezervele de gaz nu sunt veşnice, aşa că investesc masiv în energii regenerabile, bazându-se în continuare pe exporturi şi manifestându-şi convingerea că preţurile vor fi majorate. Pe de altă parte, opinează Michael Stürmer de la Die Welt, din 2011, industria rusească ar urma să plătească şi ea preţurile existente pe piaţa internaţională. Protejaţi vor fi numai consumatorii privaţi. În orice caz, barosanii din Gazprom recomandă nu doar să se facă economie acolo unde se poate, iar energia să fie folosită eficient; ei recomandă şi haine groase.

Trocul ca şansă

Jurnalistul german mai crede că ruşii sunt constienţi de puterea lor şi vor ceva la schimb. Doresc să aibă un cuvânt de spus în comisiile europene. Doresc flexibilitate când e vorba de reţele, nu însă şi în ceea ce priveşte producţia. Şansele ieşirii din acest cerc vicios rezidă în ecuaţia unui troc: energie contra capital, know-how şi maşinării. Rusia savurează cu satisfacţie creşterea preţurilor. Ştie prea bine că asupra petrolului pluteşte un blestem, însă, momentan, doreşte să producă şi mai mult… acasă.

Pe acest fond cresc preţurile şi se agravează prognozele. O situaţie deloc roză. Berlinul trebuie să ia în calcul ori vreo minune, ori construirea mai multor centrale nucleare.