Gazul...discordiei

In timp ce ministrul ucrainean al energiei anunţă ajungerea la un consens cu partenerii ruşi, aceştia neagă vehement ştirea. Pe scurt, concernul Gazprom va majora de cinci ori cu începere de la 1 ianuarie preţul livrărilor de gaze către Ucraina. Măsura lezează serios şi interesele Europei occidentale devreme ce 80% din cantitatea de gaz destinată vestului continentului nostru traversează teritoriul ucrainean. Cît de afectată este aprovizionarea cu gaze a Europei de disputa ruso-ucraineană.

Temerile europenilor faţă de o nouă majorare a preţurilor la combustibil sau chiar faţă de o întrerupere temporară a aprovizionării cu gaze sporesc direct proporţional cu amploarea tensiunilor dintre Moscova şi Kiew. Concernul energetic german E.on Ruhrgas manifestă un calm aparent fiindcă dincolo de faţadă şi privirile managerilor şefi se orientează cu îngrijorare spre cele două capitale răsăritene cu atît mai mult cu cît mass media occidentală cotează neînţelegerile ruso- ucrainene drept un adevărat război în care gazul metan a devenit principala armă de luptă. Dacă pînă la 31 decembrie curent acordurile livărilor de gaz dinspre Rusia spre Ucraina nu vor fi reînnoite şi Europa va dîrdîi de frig . Doar în Germania peste o treime din cantităţile de gaze sunt de provenienţă rusească iar 80% dintre acestea traversează Ucraina. Aşa stînd lucrurile , nu-i de mirare că şeful concernului E.on Ruhrgas nu exclude unele întreruperi ale livrărilor de gaze beneficiarilor germani în cazul în care tratativele ruso- ucrainene vor eşua. Deocamdată nimic nu pare a promite ajungerea la un consens. Moscova a majorat de cinci ori preţul metrului cub de gaz metan pentru Ucraina ale cărei gazoducte sunt utilizate pentru livrările spre occident. Intenţionata majorare preţurilor de către Moscova la suma de 230 de dolari pentru 1000 de metri cubi de gaz este motivată de necesitatea aşa zisei armonizări a preţurilor din GUS la standardele pieţii mondiale.

Cert este că la Kiew noile exigenţe ale Moscovei trec drept o formă de penalizare politică a revoluţiei portocalii şi a occidentalizării progresive a fostei republici sovietice. Altminteri de ce Belarus ţară cu un regim autoritarist, va plăti şi în viitor aceleaşi preţuri modice pentru gazul livrat din Rusia.

Intre timp schimbul de replici între Moscova şi Kiew a devenit tot mai agresiv. Rusia ameninţă cu sistarea completă a livrărilor, Ucraina cu stoparea tranzitului de gaz şi cu majorarea preţului staţionării Flotei ruseşti a Mării Negre la Sevastopol. Şansele unei aplanări rapide a crizei sunt minime. Disputa promite să se prelungească pînă în primăvară iar iarna se anunţă deja friguroasă în întreaga Europă. Dar cel puţin pînă în momentul de faţă criza permite occidentalilor să tragă deja unele învăţăminte: după revelaţia fragilităţii acestei dependenţe de Moscova a aprovizionării cu gaz a Germaniei şi Europei, aprovizionare care trecea drept sigură şi solidă, urmează şocul reorientării politicii energetice germane şi europene şi spre alţi furnizori .