1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Generalul fără trupe

Cristian Ştefănescu9 februarie 2004
https://p.dw.com/p/B1AE
Conferinţa pentru Securitate de la Muenchen captează, de fiecare dată cînd se desfăşoară, atenţia lumii întregi. FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND explică motivul: manifestarea din capitala bavareză este cea mai importantă reuniune a miniştrilor Apărării şi de Externe din lume. Anul acesta, ea s-a desfăşurat în preajma unui alt eveniment de talie globală, chiar mai important decît conferinţa de la Muenchen - summitul G7 de la Boca Raton. Dar presa din Germania nu are timp de chestiuni globale. Cancelarul Gerhard Schroeder a demisionat din fruntea partidului; nu şi din cea a Executivului. "Lovitură eliberatoare sau amurgul cancelariatului?", se întreabă, la Berlin, DIE WELT. Schroeder nu îşi pune la îndoială doar viitorul politic - ci însuşi cursul reformelor, completează ziarul citat. Este, crede bulevardierul BILD, riscant dar fără o astfel de decizie, guvernarea Gerhard Schroeder ajungea la un final anticipat. Deocamdată, noul preşedinte al Partidului Social- Democrat, Franz Muentefering, este o soluţie de tranziţie, notează SUEDDEUTSCHE ZEITUNG, aruncînd o altă întrebare: cît va dura această tranziţie? Acasă la Schoreder, HANNOVERSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG se face ecoul amplificat al vocilor ce susţin că noua conducere a SPD înseamnă alunecare spre stînga, implicit frînarea, pînă la stopare, a reformelor. O corectură de curs deloc lipsită de raţionamente electorale, completează cotidianul din capitala Saxoniei Inferioare: pînă în primăvara anului 2005, Muentefering trebuie să schimbe de la Berlin imaginea partidului în aşa fel încît alegerile regionale din landul Rhenania de Nord - Westfalia să revină social-democraţilor. Căci tuturor le este limpede: dacă pierde puterea pe Rin şi pe Ruhr, actuala guvernare va pierde şi puterea la Berlin. Despre ameninţătoare înfrîngeri în serie de partea SPD-ului vorbeşte şi GENERAL-ANZEIGER din Bonn. Iar desemnarea omului lui Schroeder în fruntea partidului este, conchide ziarul din fosta capitală federală, jumătate mai degrabă goală a paharului. Alegeri anticipate! Asta cer, acum, liderii dreptei parlamentare, conservatorii dar, mai ales, liberalii. Creştin-democraţii şi creştin- socialii solicită devansarea scrutinului parlamentar însă cu doar jumătate de gură, căci nu au găsit încă o formulă alternativă capabilă să guverneze. Vocea poporului, ascultată de BADISCHE ZEITUNG din Freiburg, crede că, dimpotrivă, Schroeder poate să se ocupe de guvernare serios de-abia acum, după ce s-a debarasat de o ocupaţie care îi fura timp. Iar Republicii Federale nu-i este necesar un scrutin acum, la jumătatea mandatului, cînd Germania este invadată de şantierele reformelor. Tema este văzută şi de presa europeană: Schroeder a devenit un general fără trupe, titrează, de exemplu, DE TELEGRAAF, din Haga. Da, răspunde ziarul conservator olandez la întrebarea colegilor germani, da, Schroeder şi-a asumat un risc. Însă, privit de la Haga, SPD-ul pare a fi ales strategia fotbalului panicat: toţi în careul advers. Un alt ziar conservator, de data aceasta ABC de la Madrid, face nota şi contabilizează: Schroeder plăteşte populismul. Şi iarăşi la Haga, însă în paginile unui cotidian independent, ALGEMEEN DAGBLAD: sub Muenterfering, SPD revine în stînga. Puţin despre conferinţa de la Muenchen. Joschka Fischer, ministrul federal de Externe, a propus, remarcă NEUE OSNABRUECKER ZEITUNG, o politică transatlantică unitară faţă de Orientul Mijlociu, o prezenţă a Alianţei Nord-Atlantice în miezul pacificării zonei. Şi, totuşi, acelaşi Fischer a spus un nu extrem de categoric în privinţa angajamentului NATO în Irak, cel puţin din perspectiva prezenţei militare germane. Fischer, consideră FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, a comis o greşeală politică. Pe de altă parte, se vorbeşte acum, în sfîrşit, despre noul statut al organizaţiei, după ce ani de zile părea că NATO şi-a pierdut sensul - sau, aşa cum scrie RHEINISCHE POST, din Duesseldorf, Alianţa iese din faza statică, transformîndu-se într-un organism multinaţional, flexibil, anti-criză.