Generaţia 2010: prea leneşi sau doar ghinionişti?

Dar, în ultimii zece ani, procentul de promovabilitate nu a scăzut niciodată sub 75%. Următoarea întrebare este prin urmare îndreptăţită: generaţia 2010 este cea mai leneşă sau mai curând cea mai ghinionistă?

Ţara care contrazice statisticile

Privind către alte examene europene de la finalul ciclului educaţional de 12 ani putem constata cu uşurinţă inactualitatea bacalaureatului românesc. Nu este vorba despre prescripţiile curriculare, ci pur şi simplu despre inadecvarea acestui examen la realităţile de pe piaţa muncii.

Dacă în sistemul german, unde putem forţa o analogie între bacalaureatul românesc şi examenul de “abitur”, acesta din urmă îşi păstrează importanţa pentru cei care ţintesc către o carieră academică dar nu şi pentru ceilalţi, în România bacalaureatul continuă să fie solicitat tuturor într-un mod stupid generalizator şi uniformizant.

Mult mai asemănător examenului românesc este echivalentul său italian, “maturita”, fără de care niciun elev italian nu poate obţine statutul de student. Dacă procentul celor care nu trec de “maturita” este foarte mic, distribuţia punctajelor conform curbei gaussiene reflectă fidel realitatea statistică: peste 60% dintre elevi nu obţin note mai mari de echivalentul unei note de şapte.

Nu acelaşi lucru se întâmplă în România, unde statistica este contrazisă de cel puţin un deceniu, 43% dintre candidaţi obţinând note între opt şi zece, exemplul acestui an. Acest procent se învârte în Italia în jurul cifrei de 25% şi în Franţa, un alt sistem educaţional comparabil cu cel românesc, în jurul unui procent de 16-20%, cel mai apropiat de distribuţia normală statistic. De altfel, România ar trebui să tindă către modelul mult mai complex şi ofertant pentru elevi al bacalaureatului francez, singurul tipar ce ar putea fi transplantat cu succes şi în România.

Ne - norociţii

Ce s-a întâmplat însă în acest an cu liceenii români? În principal, examenul a fost curăţat de măştile sale de frumuseţe, probele orale şi cele sportive, care în anii trecuţi puneau umărul la ridicarea procentului de promovabilitate. S-a văzut astfel adevărata faţă a sistemului educaţional, plină de ridurile incompetenţei şi ale inechitabilităţii.

Doar elevii foarte înzestraţi şi cei provenind din familii ale căror resurse financiare le oferă acces la meditaţiile suplimentare pot spera la a termina liceul cu un bagaj educaţional solid şi adaptat la realitate. Restul elevilor sunt bărcuţe lăsate în bătaia vântului şi a norocului de a avea un ministru rigid sau, din contră, unul moale, după a cărui personalitate se modelează un sistem întreg lipsit de consistenţă şi continuitate.

Autor: Vlad Mixich, DW-Bucureşti

Redactor: Robert Schwartz