Geografia Europei, război palatelor mafiei şi dilemele integrării

Unde se află Europa de Răsărit

?, se întreabă FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND încercînd să delimiteze geografic ceea ce ţine de topografia mentală şi economică a continentului, avînd alte repere decît cele strict politice, dispărute în urma extinderii Uniunii Europene. Noua cartografie economică reconfigurează continentul conform coordonatelor centru-periferie.

Europa de Răsărit este la rîndul ei străbătută de o nouă falie, ce separă, economic vorbind, Polonia, Cehia şi Slovacia, care exportă masiv produse industriale, de România, Bulgaria şi Ţările Baltice. În pofida dificultăţilor de moment pe care le întîmpină sus numitele ţări, pe termen lung perspectivele creşterii economice a Estului european sunt preponderent pozitive, ceea ce nu constituie un temei de relaxare.

Dimpotrivă , fiindcă, zona monetară Euro şi întreaga Uniune Europeană sunt tot mai expuse tendinţelor centrifugale. Şi primejdiei ca dezastrul ecologic din Ungaria să se repete şi în alte state est europene, rezultă din reportajul publicat de FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG sub titlul „Riscuri majore pentru Dunăre".

Rămînem pentru moment în regiunile ei limitrofe.

,

Deşi invocată cu tenacitate, lupta împotriva criminalităţii organizate nu a fost dusă de facto, cu fermitatea scontată, nici în Bulgaria. Dacă noua legislaţie anti-mafia va fi cu aplicată ad litteram, ea va marca o puternică cotitură în istoria recentă a ţării, scrie acelaşi FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, explicînd şi de ce: noua lege va face posibilă deposedarea de bunuri şi averi a protagoniştilor mafiei bulgare, în cazul în care aceştia nu pot dovedi originea averii – chiar şi în cazul în care, între timp, mafioţii şi-au camuflat adevărata identitate, luînd aparenţele unor cetăţeni oneşti.

Astfel de legi, continuă ziarul citat ideea, există în foarte puţine state europene. În Germania, de pildă, ea nu ar putea fi aplicată, din raţiuni constituţionale, dar situaţia cu totul specială a Bulgariei legitimează acest pas, în pofida unor riscuri pe care el îl implică, a ţinut să precizeze Thomas Markert, secretarul general al aşa numitei Comisii de la Veneţia, organ consultativ al Consiliului Europei, specializat în probleme constituţionale.

În vigoare este Constituţia şi nu Sharia

– citează DER SPIEGEL un enunţ al cancelarului Angela Merkel, care însă nu ar fi întru totul respectat în justiţie - reiese nu numai din analizele unor experţi, ci şi din citarea unor cazuri în care decizia tribunalului a ţinut cont de legislaţia islamică. Coabitarea mai multor sisteme juridice ar fi, în viziunea juristului german Mathias Rohe, o expresie a „globalizării”. Ale cărei riscuri şi provocări îşi află, la rîndu-le, o expresie în dilemele integrării, care cu fiecare nouă zi par a lua amploare în cîmpul dezbaterilor publice.

Iar tezele lui Thilo Sarrazin, par şi ele a cîştiga noi adepţi de vreme ce, pe prima pagină, din nou FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG anunţă că Guido Westerwelle consideră că libertatea de opinie trebuie să suporte şi cărţi controversate, cum este „Germania se autodesfiinţează”.

Şi tot pe prima pagină, SÜDDEUTSCHE ZEITUNG anunţă că Horst Seehofer, şeful partidului Uniunea Creştin Socială, soră a Uniunii Creştin Democrate, a supărat-o pe Angela Merkel, prin cererea de a se frîna imigraţia musulmană, formulată chiar în timp ce premierul turc Erdogan se afla în vizită la Berlin. Opinia lui Seehofer, care este şi prim-ministrul landului Bavaria, cum că imigranţii turci şi arabi ar refuza integrarea, este controversată chiar în sînul partidelor unionale, relevă cotidianul TAZ, într-un articol cu titlul Seehofer calcă pe urmele lui Sarrazin.

Indiferent cum ar sta lucrurile, ministrul german al educaţiei, Anette Schavan, a găsit de cuviinţă să ceară musulmanilor respect faţă de valorile constituţiei, să se dezică de violenţă în numele religiei, să condamne căsătoriile forţate şi asasinarea din raţiuni de onoare şi să facă dovadă de toleranţă religioasă. Schavan a lansat acest apel înaintea meciului de fotbal de la Berlin între echipa Turciei şi cea a Germaniei, unde, din tribune, tinerii microbişti berlinezi de origine turcă au făcut o galerie de-a dreptul ostilă fotbaliştilor germani, considerîndu-l drept trădător pe Mesut Özil, membru al unsprezecelui german. Faptul este tematizat de cotidianul DIE WELT, într-un articol de fond de pe prima pagină: minima noastră exigenţă este ca imigranţii să manifeste faţă de noi aceeaşi toleranţă ca a noastră faţă de ei.

Pe lîngă vocile care condamnă spusele lui Seehofer, sau care, în cauză fiind comunităţile turceşti, îl îndeamnă să-şi ceară scuze, se fac auzite şi unele sugestii, publicate tot în ediţia electronică a revistei DER SPIEGEL, privind noi direcţii în politica imigraţiei, asemănătoare cu cele practicate în Canada.

Hebdomadarul se mai opreşte şi asupra unei teme aparent paradoxale. Kristina Schröder, ministrul federal al familiei, a condamnat discriminarea germanilor în propria lor ţară. În ediţia duminicală a cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG , tînăra membră a cabinetului Merkel a pledat pentru penalizarea dură a xenofobiei, antisemitismului şi antiislamismului.

Oricîţi entici romi ar dori să expulzeze preşedintele Sarkozy, el tot nu poate scăpa de ei

, aflăm din subtitlul unui amplu reportaj publicat în SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, despre călătoria cu autobuzul din România la Paris, a unor bărbaţi care nu se tem nici de eventualitatea de a fi din nou retrimişi „acasă".

Autor: Rodica Binder
Redactor: Ovidiu Suciu