George W Bush: ultimul discurs despre starea naţiunii dinaintea alegerilor
21 ianuarie 2004Publicitate
Nici o surpriză în discursul despre starea naţiunii, ultimul pe care preşedintele american George W Bush l-a susţinut înaintea alegerilor din noiembrie. Cum era de aşteptat, şeful Casei Albe s-a felicitat pentru intervenţia din Irak, a catalogat-o drept un succes şi a argumentat: "Dacă nu am fi intervenit cu energic şi cu succes, programele de distrugere în masă ale dictatorului Saddam Hussein ar fi fost operaţionale, pînă astăzi. Dacă nu am fi intervenit energic şi cu succes, rezoluţiile Naţiunilor Unite ar fi rămas ameninţări goale. ONU şi-ar fi pierdut credibilitatea iar dictatorii din întreaga lume şi-ar fi consolidat puterea. Închisorile Irakului s-ar fi suprapopulat cu nevinovaţi iar criminalii ar fi rămas singurii care ar fi ştiut despre gropile comune. Lumea, fără Saddam, este mai bună, mai sigură".
Un alt motiv invocat de şeful Executivului pentru care politica sa externă nu poate fi greşită: Libia şi deschiderea regimului colonelului Mohamar Gaddafi către cooperare în vederea lichidării propriului arsenal de distrugere în masă.
Aceste modificări pe harta politică a lumii nu înseamnă, desigur, sfîrşitul pericolului terorist. Chiar în Irak, calea spre o democratizare reală a fost deschisă, însă viitorul poate oferi şi surprize. Iar cele 28 de luni trecute de la 11 septembrie 2001, luni în care pe teritoriul Statelor Unite nu s-a întîmplat nici un alt act terorist, nu trebuie să lase impresia că greul a trecut, a subliniat şeful Executivului de la Washington. Însă, a explicat Bush, Statele Unite nu s-au angajat în aceste demersuri (Irak şi Afghanistan, combaterea terorismului internaţional, în general) pentru a face treaba pînă la jumătate. Şi chiar mai mult: "America nu va cere nimănui, niciodată, permisiunea de a asigura securitatea propriilor cetăţeni". Această afirmaţie este, în fapt, un răspuns al Casei Albe la toată adversitatea manifestată, de-a lungul ultimelor 12 luni, de cîţiva dintre foştii aliaţi pe care, de data aceasta, Statele Unite nu s-au mai putut baza.
Bush a folosit ocazia acestui discurs despre starea naţiunii pentru a anunţa că va transforma relaxarea fiscală într-un ambiţios proiect de reducere pe termen lung a taxelor - una dintre promisiunile electorale ale republicanilor, în urmă cu patru ani. Aceasta, după ce a evocat creşterea producţiei industriale şi a exporturilor şi scăderea inflaţiei. Prin reducerea fiscală, Administraţia Bush şi-a propus să convingă cît mai mulţi americani să încheie asigurri de sănătate.
Şi tot ce-a construit predecesorul Bill Clinton în materie de drepturi ale minorităţilor pare a se duce de rîpă, de vreme ce Bush încearcă, sub argumentul protecţiei familiei, să interzică, printr-un amendament constituţional, chiar, căsătoriile între persoane de acelaşi sex.
A fost, în an electoral, secvenţa socială, de şef responsabil de stat, a imaginii pe care şi-a proiectat-o, prin discursul despre starea naţiunii, preşedintele Bush. Aceasta într-un moment în care criticii săi îl acuză că a atins, în mandatul său, deficite record cu consecinţe ce urmează să fie plătite, mai tîrziu, de actuala tînără generaţie a Statelor Unite. Şi tot la critici: după ce sute de mii de locuri de muncă bine plătite au dispărut, şeful Executivului de la Washington a deschis piaţa americană pentru forţa de mînăă ieftină din America Latină, prin legea ce perimte accesul la muncă a celor ce locuiesc ilegal în Statele Unite.
Înaintea alegerilor, Bush se prezintă ca un preşedinte cu două feţe: pe de o parte, în plan internaţional, comandant incontestabil al frontului antiterorist; pe de alta, în interiorul Statelor Unite, ca preşedinte al unei Americii scindate social cum nu a mai fost de pe vremea preşedintelui Ronald Reagan.
Un alt motiv invocat de şeful Executivului pentru care politica sa externă nu poate fi greşită: Libia şi deschiderea regimului colonelului Mohamar Gaddafi către cooperare în vederea lichidării propriului arsenal de distrugere în masă.
Aceste modificări pe harta politică a lumii nu înseamnă, desigur, sfîrşitul pericolului terorist. Chiar în Irak, calea spre o democratizare reală a fost deschisă, însă viitorul poate oferi şi surprize. Iar cele 28 de luni trecute de la 11 septembrie 2001, luni în care pe teritoriul Statelor Unite nu s-a întîmplat nici un alt act terorist, nu trebuie să lase impresia că greul a trecut, a subliniat şeful Executivului de la Washington. Însă, a explicat Bush, Statele Unite nu s-au angajat în aceste demersuri (Irak şi Afghanistan, combaterea terorismului internaţional, în general) pentru a face treaba pînă la jumătate. Şi chiar mai mult: "America nu va cere nimănui, niciodată, permisiunea de a asigura securitatea propriilor cetăţeni". Această afirmaţie este, în fapt, un răspuns al Casei Albe la toată adversitatea manifestată, de-a lungul ultimelor 12 luni, de cîţiva dintre foştii aliaţi pe care, de data aceasta, Statele Unite nu s-au mai putut baza.
Bush a folosit ocazia acestui discurs despre starea naţiunii pentru a anunţa că va transforma relaxarea fiscală într-un ambiţios proiect de reducere pe termen lung a taxelor - una dintre promisiunile electorale ale republicanilor, în urmă cu patru ani. Aceasta, după ce a evocat creşterea producţiei industriale şi a exporturilor şi scăderea inflaţiei. Prin reducerea fiscală, Administraţia Bush şi-a propus să convingă cît mai mulţi americani să încheie asigurri de sănătate.
Şi tot ce-a construit predecesorul Bill Clinton în materie de drepturi ale minorităţilor pare a se duce de rîpă, de vreme ce Bush încearcă, sub argumentul protecţiei familiei, să interzică, printr-un amendament constituţional, chiar, căsătoriile între persoane de acelaşi sex.
A fost, în an electoral, secvenţa socială, de şef responsabil de stat, a imaginii pe care şi-a proiectat-o, prin discursul despre starea naţiunii, preşedintele Bush. Aceasta într-un moment în care criticii săi îl acuză că a atins, în mandatul său, deficite record cu consecinţe ce urmează să fie plătite, mai tîrziu, de actuala tînără generaţie a Statelor Unite. Şi tot la critici: după ce sute de mii de locuri de muncă bine plătite au dispărut, şeful Executivului de la Washington a deschis piaţa americană pentru forţa de mînăă ieftină din America Latină, prin legea ce perimte accesul la muncă a celor ce locuiesc ilegal în Statele Unite.
Înaintea alegerilor, Bush se prezintă ca un preşedinte cu două feţe: pe de o parte, în plan internaţional, comandant incontestabil al frontului antiterorist; pe de alta, în interiorul Statelor Unite, ca preşedinte al unei Americii scindate social cum nu a mai fost de pe vremea preşedintelui Ronald Reagan.
Publicitate