George W Bush vine în vizită la prieteni înaintea reuniunii la vârf G8

Preşedintele american George Bush va fi aşadar oaspete la prieteni. El a acceptat invitaţia cancelarului Angela Merkel, de a petrece două zile în regiunea ei natală - landul răsăritean Mecklemburg-Pomerania Inferioară, înainte de a se deplasa la Sankt Petersburg, unde, la sfârşitul săptămânii, va participa le reuniunea G8. Nu este încă limpede dacă în contrapartidă, Bush o va invita pe doamna Merkel la ranchul său din Texas – suprema recunoaştere pe care şeful SUA o poate aduce partenerilor săi din întreaga lume. Dar, de ce oare se arată preşedintele Bush preocupat de intensificarea relaţiilor cu Angela Merkel? Eberhard Samtschneider, expert în cadrul Societăţii Germane pentru Politică Externă a explicat: „ Cred că sunt doi factori care determină această evoluţie: Mai întâi, administraţia Bush a realizat în ultimul an şi jumătate că are nevoie de ţările europene, şi anume de toate ţările europene, nu numai de „noua Europă”- după cum afirmase în timpul invaziei din Irak - pentru a ajuta la stabilizarea globală. Apoi, Bush are în persoana doamnei Merkel un partener în Germania, altfel decât în timpul mandatelor lui Gerhard Schroeder. Şeful Casei Albe poartă mare respect actualului cancelar şi îl preţuiesşte ca persoană.”

Administraţia Bush, care s-a izolat la nivel internaţional înaintea invadării Irakului, se află aşadar acum în căutarea unor aliaţi puternici. Mai mult de nevoie decât de voie, la Casa Albă s-a instalat un nou pragmatism. Dar, ce anume scoate Germania în evidenţă între celelalte state ale UE? Din Nou Eberhard Samtschneider:„ Este greu să o spun atât de clar însă n-am încotro: Germania are în prezent guvernul cel mai în măsură să ia decizii importante, comparativ cu celelalte state mari ale UE. De asemenea, Bush aşteaptă ca Germania să-şi reia rolul de motor economic al Europei, şi, odată cu aceasta, întreaga Europă să-şi sporească potenţialul. Mai ales acum că economia Americii stagnează, este nevoie de o contrapondere europeană.”

Dintre problemele interne, cea care-l apasă cel mai puternic pe şeful administraţiei americane este într-adevăr stagnarea economiei. Cadourile fiscale făcute întreprinderilor nu s-au materializat în crearea de noi locuri de muncă şi, în consecinţă, din ce în ce mai mulţi americani trăiesc sub pragul sărăciei. Capacităţile militare ale Americii au ajuns şi ele la limita superioară o dată cu misiunile din Irak şi Afghanistan, simultan cu scăderea la cote fără precedent a popularităţii lui George Bush, care se luptă pentru a-şi păstra prestigiul şi pentru supravieţuire politică. În noiembrie vor avea loc noi alegeri în congres şi Bush doreşte să le câştige împreună cu partidul său republican. Pentru aceasta însă, el are nevoie de succese pe care cu greu le poate obţine în Irak şi Afghanistan, unde situaţia mai degrabă se înrăutăţeşte. Nici în Iran sau Coreea de Nord nu s-au înregistrat progrese, cu atât mai puţin în conflictul israeliano-palestinian. Bush doreşte să abordeze toate aceste teme în discuţiile sale cu Angela Merkel. Ce aşteptări are el de la guvernul federal ne explică acelaşi Eberhard Samtschneider: „Cred că Bush va solicita sprijin în misiunile internaţionale de stabilizare şi în lupta împotriva terorismului. Probabil că va milita pentru o linie politică asemănătoare sau chiar comună în relaţiile cu Rusia, şi că va încerca să influenţeze prin Germania relaţiile Rusiei şi Chinei cu Iranul. America are nevoie vitală de parteneri care au relaţii bune cu aceste două state, fiindcă altfel nu-şi poate exercita influenţa în zonele fierbinţi ale lumii.”

Probabilitatea ca Bush să-i ceară şefei executivului german sprijin militar este foarte redusă, câtă vreme Merkel a arătat cât se poate de limpede că exclude posibilitatea extinderii misiunilor internaţionale ale armatei germane, potenţialul ei fiind limitat. Mult mai importantă ar putea fi întâlnirea celor doi responsabili pentru imaginea lor: Preşedintele superputerii globale ştie din nou că are de partea sa un partener puternic,ceea ce-i poate sluji şi în plan intern. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Angela Merkel, atât la nivel naţional cât şi european.