Germania şi Orientul Mijlociu

Germania şi Orientul Mijlociu

Turneul şefului diplomaţiei germane, încheiat cu discuţia purtată cu omologul său turc, Abdulah Guel, nu putea să se producă într-un moment mai delicat pentru relaţiile dintre occident şi lumea islamică. Aceste raporturi sunt profund împovărate de programul atomar al regimului funamentalist-islamic iranian, de victoria în alegerile palestiniene a grupării teroriste islamiste Hamas, sprijinită de Iran, Siria şi Arabia Saudită, precum şi de conflictul pe marginea caricaturilor daneze înfăţişîndu-l pe profetul Mahomed între altele în postura de terorist sinucigaş. Incît nu e de mirare că, de-a lungul turneului său, Steinmeier a repetat neobosit că-şi efectuează vizita”în timpuri grele”. Or, „pe aici timpurile sunt grele tot mereu”, i-a replicat nu fără umor, şefa diplomaţiei israeliene, Tsipi Livni. Întra-devăr, în Orientul Mijlociu, conflictul dintre israelieni şi palestinieni nu se poate refula cîtuşi de puţin.

La Ierusalim, Steinmeier a purtat discuţiile sale cele mai intense. Consultările sale cu gazdele israeliene s-au concentrat asupra impactului politic pe care victoria în alegeri a grupării teroriste islamiste Hamas riscă să-l aibă atît în teritoriile palestiniene cît şi în restul regiunii. Germania, subliniat demnitarul berlinez, „rămîne ferm alături de statul evreu, solidaritatea germano-israeliană nefiind revocabilă”. Ca toţi predecesorii săi, ministrul german s-a folosit de prilejul călătoriei sale la Ierusalim spre a parcurge şi sălile cu exponatele zguduitoare ale muzeului Holocaustului de la Yad Vashem.

Steinmeier a stat însă de vorbă şi cu repezentantul palestinian Nasser al Kidwa, un membru al grupării Fatah, care a condus în ultima vreme politica externă a autorităţii autonome. Lui Kidva, a spus Steinmeier, „i-am solicitat înţelegere pentru poziţia europeană, potrivit căreia nu vom fi în măsură să continuăm să sprijinim guvernul palestinian ori să întreţinem contacte decît cu o conducere care se alcătuieşte din politicieni care au renunţat la violenţă, au recunoscut dreptul Israelului la existenţă şi şi-au asumat acordurile încheiate pînă acum de statul evreu cu teritoriile palestiniene”.

Un oarecare rol a jucat în cursul călătoriei lui Steinmeier şi chestiunea caricaturilor daneze. Demnitarul palestinian s-a scuzat faţă de ministrul german de externe pentru excesele comise de palestinieni, acum circa două săptămîni, împotriva reprezentanţei germane din Gaza. Şeful diplomaţiei germane a primit cu bunăvoinţă această declaraţie, declarînd textual că, „suntem amîndoi de părere, că trebuie să găsim o cale de a reveni la dialogul dintre religii şi civilizaţii. Şi am de gînd şi eu să contribui la realizarea acestui deziderat”, a ţinut să mai adauge demnitarul german.

Cum s-ar putea articula dialogul cu pricina rămîne însă un mister, devreme ce nici unul dintre partenerii la această discuţie n-a dat detalii concrete. Guvernul federal de la Berlin a creat în 2002 un departament însărcinat exclusiv cu dezvoltarea de relaţii paşnice cu islamul. Se pare că Steinmeier doreşte să întărească această echipă guvernamentală. In Iordania, şefului diplomaţiei germane şi-a exprimat recunoştinţa pentru faptul că guvernul de la Amman „a jucat un rol care”, în opinia sa, „a dus la detensionarea situaţiei”. Cele două părţi au convenit ca atare în Iordania să–şi perpetueze dialogul. In fine, la Ankara ministrul turc de externe i-a semnalizat omolgului său german că Turcia doreşte să medieze nu doar în conflictul privind caricaturile, ci şi, în genere, în litigiul israeliano-palestinian. La rîndul său, Steinmeier a replicat că Germania „ştie că Turcia se bucură de relaţii bune în regiune iar cele două ţări vor continua să rămînă în contact şi să se ţină reciproc la curent cu evoluţia situaţiei”.