Germania - al doilea cămin al imigranţilor bosniaci

S-a mutat în Germania din dragoste pentru cel care avea să-i devină soţ. L-a cunoscut într-o vacanţă petrecută în Republica Federală. "Fratele meu trăieşte aici de 20 de ani. L-am vizitat deseori. Germania mi-a plăcut dintotdeauna, dar nu m-am gândit niciodată că, într-o bună zi, voi trăi şi eu aici", povesteşte Irma Stöckigt. Totuşi, la începutul anului 2006, s-a stabilit în apropierea oraşului Wuppertal.

Născută în 1970 în oraşul Travnik, din Bosnia-Herţegovina, Irma a studiat la Zagreb (Croaţia). După facultate s-a angajat la o companie internaţională din Sarajevo. "Am condus o echipă de 50 de oameni. Pentru mine a fost important să am o carieră". Dar la toate acestea a renunţat pentru a veni să trăiască alături de soţul ei.

Mai toţi imigranţii din Bosnia şi Herţegovina aleg Germania din alte motive. În timpul războiului civil (1992-1995), în Republica Federală s-au refugiat circa 350.000 de oameni. Mulţi dintre ei s-au repatriat sau au plecat în alte ţări. Conform Agenţiei pentru Statistică, înainte de destrămarea Iugoslaviei (1991), în Germania trăiau aproximativ 113.000 de cetăţeni originari din Bosnia şi Herţegovina.

Imigranţii şi motivele lor

Ministerul pentru refugiaţi şi drepturile omului din Bosnia&Herţegovina nu deţine date concrete privind situaţia civililor refugiaţi în Germania. "Întrucât la noi nu există obligativitatea radierii persoanei din registrul de evidenţă a populaţiei, ne bazăm numai pe informaţiile Oficiului Federal de Statistică. Datele pe care ni le furnizează sunt de încredere", declară ministrul-adjunct Ruzmira Tihic-Kadric.

Conform acestor date, în Germania locuiesc aproximativ 240.000 de persoane din Bosnia şi Herţegovina. Circa 80.000 dintre acestea deţin cetăţenia germană. "După război, oamenii au plecat masiv, mai ales din motive economice. Dar au existat şi multe cazuri de reîntregire a familiei. În plus, în ultimii ani, mulţi tineri au venit în Germania la studii", spune Tihic-Kadric. Şi din Bosnia&Herţegovina pleacă mâna de lucru cu înaltă calificare. În special medicii aleg să muncească în Germania sau alte state din UE.

Şi Irma Stöckigt a adus cu sine un bagaj bogat de cunoştinţe şi experienţă profesională. Femeia este acum consilier pe probleme de integrare într-o şcoală generală, îi ajută pe elevii cu nevoi speciale să facă faţă programului de zi cu zi. Din păcate, întoarcerea la vechea meserie, cea de manager, nu a fost posibilă: "La început m-am concentrat pe familia mea şi nu m-am gândit la carieră. Mai târziu, când am încercat să-mi găsesc un job conform calificării mele, m-am lovit de numeroase obstacole".

Familie şi carieră - o misiune dificilă

Concurenţa de pe piaţa muncii e dură. "În plus, aproape toate posturile în domeniul meu de activitate sunt cu normă întreagă. Mi-aş dori ca firmele să aibă ceva mai mai multă înţelegere faţă de mamele cu copii mici şi să le asigure un program de lucru flexibil", spune Irma.

A trimis multe aplicaţii şi chiar s-a arătat dispusă să lucreze pe posturi sub nivelul ei de calificare, dar nu a reuşit. "Am vrut să lucrez şi cu jumătate de normă, dar nici măcar nu am fost invitată la interviu".

Femeilor din Germania le este foarte greu să îmbine cariera cu familia - crede Irma Stöckigt (42 ani): "În Bosnia şi Herţegovina este diferit. Multe mame tinere muncesc cu normă întreagă". Bunicile, mătuşile sau surorile le dau o mână de ajutor la creşterea copiilor.

Cu toate acestea, Irma nu renunţă la visul de a lucra ca manager în Germania, într-o bună zi. N-a regretat niciodată decizia de a se stabili într-o ţară străină: "În mare, aici am avut parte numai de experienţe pozitive".