Germania după alegeri: Posibile coaliţii multicolore

În pofida numeroaselor scenarii care dau drept foarte probabile coaliţii negru-galben (uniunea dintre creştin-democraţi şi creştin-sociali, împreună cu liberalii) respectiv roşu-verde (social-democraţi şi ecologişti), scena politică din Germania ar putea asista la apariţia unor alianţe politice mult mai interesante.

Una dintre imaginile de campanie ale Angelei Merkel o prezintă pe cancelară înconjurată de siluete indistincte. Ale cui să fie acestea, dacă nu ale liberalilor, odată alegerile încheiate? Cu cine ar putea continua Merkel să meargă mai departe, cancelar reales fiind? Ar trebui, oare, ca Uniunea CDU/CSU să negocieze formarea unei coaliţii, excluzând o majoritate negru-galben, recte CDU/CSU şi Partidul Liberal?

La prima vedere, răspunsul este facil, cu precădere dacă ţinem cont de declaraţiile tututor candidaţilor, care au exclus anumite coaliţii. Însă, o analiză mai atentă relevă un context politic relativ complicat, care relativizează substanţial tăria "excluderilor" exprimate anterior scrutinului. În definitiv, la ce se referă cancelara, al cărei slogan electoral este "împreună avem succes"?

O mare coaliţie, posibilă. Fără Steinbrück

Peer Steinbrück, candidatul SPD pentru funcţia de cancelar, exclude doar în nume personal o mare coaliţie, dar spune că alegătorii social-democraţi se pot aştepta inclusiv la apariţia unei astfel de alianţe. Însă, fără el.

Singurul scenariu complet exclus este cel conform căruia uniunea negru-galben ar putea coopta la guvernare un partener extrem de critic la adresa monedei euro, precum Alternativa pentru Germania.

Deocamdată, nimeni nu ştie în ce măsură, la Berlin, au loc negocieri pentru formarea unei mari coaliţii din care să facă parte SPD, în cazul în care rezultatul alegerilor nu permite închegarea unor alianţe negru-galben sau roşu-verde.

Ecuaţia "cine cu cine ar putea guverna" frământă strategii tuturor partidelor politice din Germania, cu atât mai mult cu cât deznodământul alegerilor ar putea fi surprinzător. Sondajele indică inclusiv faptul că nici coaliţia de guvernământ nu se poate bizui, în avans, pe o majoritate absolută. De asemenea, nu este exclusă nici dispariţia din Bundestag a FPD, liberalii glisând momentan pe gheaţa subţire a pragului de 5 procente, necesare accederii în Parlament.

Pe de altă parte, nu exclusă nici o tresărire decisivă a AfD (Alternativa pentru Germania), care, pe ultima sută de metri ar putea să câştige 2-3 procente, tulburând posibilele combinaţii de alianţă.

La toate acestea se adaugă şi comportamentul din în ce ce mai puţin previzibil al alegătorilor, care a determinat, nu o dată, inclinarea balanţei pe ultima sută de metri a alegerilor. O bună parte dintre alegători, greu de cuantificat în sondaje premergătoare alegerilor, decid să meargă la urne în ultimele ore şi să voteze împotriva partidelor mari, tradiţionale. Şi, nu în ultimul rând, rezultatul este masiv influenţat de absenteismul electoral.

În cazul în care o coaliţie negru-galben sau roşu-verde nu poate fi creată, apariţia unei mari coaliţii este din ce în ce mai des vehiculată. Un guvern negru-galben minoritar, teoretic posibil, tolerat de noua AfD, nu ar fi deloc pe placul Angelei Merkel. Din acest motiv, într-o atare situaţie, Uniunea CSU/CDU ar începe negocierile cu SPD, în pofida excluderii din discuţii a lui Peer Steinbrück. De altfel, scenariul nu este respins de nici unul dintre partidele menţionate.

Evident, o astfel de coaliţie ar fi mult mai riscantă pentru social-democraţi decât pentru partidului lui Merkel. Mulţi social-democraţi se tem că, astfel, la următoarele alegeri, SPD-ul ar putea pierde voturi şi mai multe.

Temerea nu este nefundamentată, social-democraţii neputând uita atât de uşor ce s-a întâmplat după alegerile din 2009, respectiv după formarea coaliţiei dintre ei şi Uniunea CDU/CSU. Acea traumă electorală încă este foarte vie în minţile multor politicieni importanţi din Partidul Social-Democrat.

Temeri asemănătoare se fac simţite şi în rândurile Verzilor, care, odată întraţi într-o coaliţie cu Uniunea, ar trebui să accepte concesii extrem de durerose, care i-ar face Angelei Merkel viaţa politică mult mai facilă.