Germania - logodnica Nobelului

Röntgen, Marconi, Niehls Bohr, Marie Curie…nu, nu retrăiţi ora de fizică din liceu…Albert Einstein, Max Planck, Henry Becquerel…este vorba doar de câţiva dintre laureaţii premiului Nobel pentru fizică. Sacerdoţii uneia dintre cele mai absconse discipline ştiinţifice ale omenirii, au devenit în urma descoperirilor recunoscute de către comitetul Nobel, personalităţi marcante de a căror existenţă au cunoştiinţă nu doar cercurile studenţeşti de fizică ci chiar şi cel mai obişnuit liceean. Misterul şi penumbra în care trăiesc mulţi dintre genialii fizicieni ai începutului de mileniu este aurită şi ridicată pe culmile celebrităţii olimpiene, de către anunţul Academiei Regale Suedeze de Ştiinţe, cea care acordă înalta distincţie. Este visul oricărui cercetător: celebritatea ca fruct al gândirii ştiinţifice.

O astfel de celebritate gustă în aceste momente proaspeţii laureaţi ai Nobelului pentru fizică pe 2007, francezul Albert Fert şi germanul Peter Grünberg. Cercetările lor în câmpul nanotehologiilor a dus la posibilitatea miniaturizării radicale a hard-disk-urilor prezente în computerele fiecăruia dintre noi. De altfel datorită acestor doi străluciţi fizicieni, recent, cercetătorii de la IBM au anunţat că au reuşit să comprime cantităţi imense de informaţie pe suporturi fizice foarte mici, ajungându-se la valori de necrezut pentru acum 10 ani, de 1.5 gigabiţi pe milimetru pătrat. Iată aşadar că, înainte ca premiul Nobel de un milion şi jumătate de euro să ajungă în buzunarele lui Albert Fert şi Peter Grünberg, efectul descoperirii lor se face simţit în casele fiecăruia dintre noi...Acolo, în măruntaiele computerului sau laptopului pe care îl folosim, toarce lin dar agil hard-disk-ul a cărui eficienţă de astăzi, nu ar fi fost posibilă fără inteligenţa uimitoare a celor doi.

Uimitor este că în acelaşi timp în care francezul Albert Fert explica la Paris efectul magnetorezistenţei (este vorba de efectul pentru care cei doi au primit premiul Nobel), în Germania, Grünberg breveta aceeaşi descoperire la care ajunsese total independent dar simultan cu colegul său francez. Descoperirea celor doi şi-a făcut din plin simţită prezenţa nu doar în contul lor bancar, ci şi în cel al fiecăruia dintre cumpărătorii de computere personale. Iată ce declară preşedintele comitetului Nobel pentru fizică, Per Carlson: „ Nu în ultimul rând această descoperire a făcut posibilă reducerea dramatică a dimensiunilor computerelor. Amintiţi-vă doar de giganţii din anii 60. Mai mult şi preţul computerelor personale a scăzut dramatic”.

La câteva minute după primirea veştii fantastice, fizicianul Peter Grünberg a declarat postului de radio suedez că : „o mulţime de oameni stă în faţa uşii mele şi urmează să bem un pahar de şampanie împreună”. Cum spuneam la început, misteriosul sacerdot al ştiinţei este deja aurit nu de celebritatea şi deja larga răspândire a inovaţiei sale, ci de prestigiul premiului înfiinţat cu aproape un secol în urmă de Alfred Nobel. Omenirea este de multe ori nedreaptă alegându-şi favoriţii doar dintre cei pe a căror frunte se odihneşte o cunună de lauri. Datorită Nobelului din acest an, ştim de astăzi cu toţii numele celor ce ne-au înlesnit în mare parte accesul liber şi nemijlocit la tehnologia miniaturizată. Iar în sumarul manualului de fizică al copiilor noştri vom putea citi numele lui Albert Einstein, Max Planck dar şi ale lui Albert Fert şi Peter Grünberg.

Un cadou excepţional pentru un pensionar german

„La Mulţi Ani!“ domnule profesor Gerhard Ertl. Fără vestea din această dimineaţă a Academiei Regale Suedeze de Ştiinţe, profesorul Ertl ar fi fost felicitat cu ocazia împlinirii a 71 de ani doar de către colegii săi de laborator. Pe 10 octombrie însă, comitetul Nobel l-a gratulat cu următorul anunţ: „premiul Nobel pentru chimie se acordă domnului profesor Gerhard Ertl pentru studiile sale asupra proceselor chimice de la nivelul suprafeţelor solide“. Aşadar aniversarea chimistului german dobândeşte, şi o spunem fără a exagera, dimensiuni mondiale. Toată lumea ştie aşadar când este ziua noului câştigător german al premiului Nobel pentru chimie pe 2007.

Premiul de un milion şi jumătate de dolari recunoaşte valoarea studiilor profesorului german asupra evenimentelor moleculare ce apar în momentul în care particulele se lovesc de suprafeţele solide. Academia suedeză susţine că „descoperirile sale au furnizat bazele ştiinţifice pentru chimia modernă a suprafeţelor: tehnicile sale sunt folosite atât în cercetare cât şi în dezvoltarea industriei chimice“. Germanul Gerhard Ertl este fostul director al Institutului Fritz-Haber din cadrul Fundaţiei Max-Planck din Berlin. Datorită descoperirilor profesorului Ertl, se poate astăzi explica de ce rugineşte fierul, cum funcţionează catalizatorii maşinilor noastre sau cum funcţionează celulele de combustibil.

Germania pare iată să aibă un an excelent în competiţia pentru cele mai râvnite premii ştiinţifice ale lumii, căci după fizicianul Grünberg, iată un chimist născut tot pe pământ teuton este încununat cu valorosul premiu. Tradiţia bătrânilor alchimişti pare a fi reînnodată cu succes de cercetătorii germani. Astăzi favoritul zeilor este profesorul Gerhard Ertl, un înţelept pensionar. Dar un pensionar de Nobel…La Mulţi Ani domnule profesor.